DESTINUL TRAGIC AL FETEI LUI STALIN

By 9 martie 2021Graffiti

aliluevaPrintre cartile, mele se găseste una, autor Svetlana Alilueva – „20 letters to a friend” cumpărată într-un anticariat din Washington in urmă cu 25 ani ani. Pe coperta interiroră am gasit autograful autoarei. Posesorul cărtii, cel care primise autograful, o vinduse. M-am mirat, putea fi o piesă de colecție. Svetlana Alilueva era fiica lui Stalin. E o carte de amintiri publicată in 1967, cind era in centrul unui mare scandal după ce părăsise URSS și ceruse azil politic în SUA.

S-a născut in 1926 la Moscova. Era fiica lui Iosef Stalin și a çelei de-a doua sotii, Nadejda Alilueva. Destinul ei a depins de la început de figura tiranicului ei tată. Mama ei s-a sinucis in 1932, in Kremlin. Un episod care o va marca. Svetlana Alilueva nu a avut nicio șansă să ducă o viata normala, așa cum și-a dorit. A fost sortita nefericirii și eșecului. Unii cred că e un mare avanaj să te naști din părinți puternici, sa porti un nume prestigios. Nu întotdeauna. Figurile malefice ale istoriei nu-și exercită influența nefastă numai pe durata vieții lor, ci iși prelungesc răul făcut peste generații. Suferința nu s-a oprit la limita rudelor de sînge ale lui Stalin – a ordonat arestarea, judecarea execuția mai multor rude. Nimeni nu era la adăpost. Kremlinul era o citadelă a fricii. Svetlana Alilueva nu a fost ocolita de teamă nici macar o zi. Nu exista nimeni in Kremlin, unde a copilărit, care să nu fie paralizat de frică. Depindeai de capriciul tiranului să ajungi sau nu în fața unui pluton de execuție la Lubianka.

Singurele imagini fotografice in care Iosif Visarionovici Stalin are infățișare omeneasca sunt acelea in care apare alături de fiica sa. Pare om. E transfigurat de prezența ei. Inimaginabil pentru acest ins negru la suflet, rece, crud – se bucură!!! A iubit-o. Svetlana s-a simtit iubită și și-a iubit tatăl. A mărturisit-o mai tirziu. Unde si cind s-a produs ruptura? De ce? Tiranul iși dorea (nu putea altfel, din instinct) să iși exercite puterea și asupra fiicei. Nu ajungea că tiraniza întreaga Rusie, ca tinea sub control milioane de suflete. Cu Svetlana avea acelasi tip de relatie, de subordonare/control. Nu înțelegea de ce fiica să aibă alt tratament, Se credea stăpinul tuturor oamenilor și lucrurilor.

alulieva 1Ea s-a lovit prima dată de Stalin în adolescență. La 16 ani s-a indrăgostit de Alexander Kapler, cu 25 de ani mai în virsta decit ea. Evreu, cunoscut regizor de film. Kapler suplinea absențele prelungite ale tatălui din vremeaa războiului. Nu s-a intimplat nimic erotic, totul se rezuma la lungi plimbări si conversații. In fine avea cui împărtăși gîndurile. Adolescentele obisnuiesc să se indragostească de persoane mai in vîrstă, nu e nimic nou. Intr-una din rarele seri, cind se vede cu Stalin, ii mărturisete că il iubeste pe Kapler. Efectul – este arestat si trimis in lagăr la Vorkuta. După moartea lui Stalin la 5 martie 1953 este eliberat și se întoarce la Moscova, dar nu se mai întilnesc. Pe Stalin îl irita virsta amorezului, dar mai ales faptul că era evreu. I-a reproșat că își i gasise pe cineva fără să consulte pe el. Svetlana îi scapa de sub control. De neimaginat pentru un tata atit de abuziv. Poate a fost si gelozie. Isi iubea copilul, era foarte posesiv, nu accepta ca Svetlana crescuse, era aproape o adultă. O trata ca pe un copil care nu avea voie sa-si ia propriile decizii. A fost un moment de ruptură intre ei, o rană care nu s-a vindecat niciodată.

Curind după această întîmplare, Svetlana are altă idilă. Cu Grigori Morozov, tot evreu, mai apropiat ca virsta. Impresia mea este ca s-a folosit pretextul căsătoriei pentru a scăpa de tutela lui Stalin. Apare și un copil. Stalin e luat prin surpridere, nu vrea să-și vadă nepotul. Trece la represalii – mizerii, presiuni administrative, amenințări, hărțuiri. Se pricepea bine la așa ceva. Svetlana este nevoită să se supună voinței tatălui. E silită să divorteze, rămîne iar singură. Stalin ii impune alegerea lui Iuri Jdanov, fiul lui alilueva 3Andrei Jdanov, om de incredere al lui Stalin pina in 1946 cind murise prematur. Apare alt copil, dar si această căsătorie eșuează după un an. În ciuda opozitiei lui Stalin Svetlana divorțează. Suntem in 1952. În martie 1953, Stalin moare în vila de la Kuntsevo, lîngă Moscova.

Svetlana nu mai este „prințesa Kremlinului” nici beizadeau răsfățată. Nu mai este asaltată de curteni lingușitori. Rămîne singura, izolată, cu familia ei. Lucrează pentru o editură unde traduce. Tot mai indepărtată de establishmentul bolșevic. Multe privilegii dispar. Odată cu raportul lui Nikita Hrușciov ținut la Congresul PCUS din februarie 1956, în care este denunțat cultul persinalității și crimele lui Stalin, (milioane de morti si de detinuti in Gulag) situatia ei se înrăutățeste. În ochii multora ea era vinovată de tot ce se petrecuse in URSS intre 1924/53. Fratele ei, Vasili, nu supravietuiește. Este arestat, condamnat la 8 ani închisoare. La putin timp după liberare moare, în 1962, din cauza alcoolismului avansat. Iți trebuie rezistență psihică pentru a supraviețui într-o lume atit de ostilă. Începe să se gindesca să plece definitiv din URSS unde nu își găsea locul. Incepe să-si scrie in secret memoriile. Era și o asigurare că nu i se întîmpla ceva. A observat că uneori era filată, și era convinsă că telefonul ei este sub ascultare.

alilueva 4In 1963 cunoaste un indian aflat in vizită cu delegatie in URSS, Brajesh Singh. Idila lor se intrerupe cind el se intoarce in India. Se reia in 1965 cind el revine la Moscova, ca traducător. Vor sa se căsătoarească, dar Kremlinul nu este de acord. În acelasi an Brajesh Singh moare de cancer. Svetlana Alilueva solicită să ducă urna funerara familiei, în India. Brejnev, care îl inlocuise pe Hrușciov, i-a dat permisiunea cu o conditie – copii ei rămîn la Moscova, zălog. Așadar, trebuia să se întoarca în URSS. Ajunsă la Delhi, in martie, 1967, Svetlana Alilueva intră in clădirea ambasadei SUA și cere azil politic. În aceeași noapte un avion CIA o duce la Roma cu nume schimbat, apoi în Elvetia. Știrea explodeaza in mass media pe tot globul – minus țările comuniste. Ecoul fugii ei este uriaș. După citeva zile este dusă în SUA unde apare la suprafață într-o conferinta de presă super-mediatizată. In războiul progandistic est/vest, Occidentul marca un punct.

Se părea că în sfirșit viața ei intra in cadre normale. O mare editura „Harper & Row” ii cumpără memoriile contra 3 milioane de dolari. Volumul apare in acelasi an, 1967 cu titlul „ 32 de scrisori către un prieten”. Succesul este mare, cartea se vinde foarte bine. Polemicile din presă nu fac decit să alimenteze curiozitatea cititorilor. Avea toate datele, ca la 42 de ani să se debaraseze de fantomele trecutului. Din păcate nu reușeste să uite. E întii dureroasa chestiune a copiilor, de care este separată. Nu poate fi fericită fără să ii aibă alături. Situația devine dramatică pentru ea, copiii se lasă influențați autoritatile sovietice. N au iertat-o niciodată că a acceptat să plece fără ei. Declarațiile lor repetate ii fac mult rău sufletește. Instrăinarea intervine brutal între mamă și copii. Situatia probeaza incă o dată cît de odios era regimul bolsevic și moștenirea lăsată de Stalin. Svetlana Alilueva schimba mai multe resedinte, nu isi face ușor prieteni, se alilueva 5simte străină. Diferențele de civilizatie sunt vădite și ea acuză șocul. Nu se adaptează, nu își găseste un loc al ei. Nu se poate pierde în mulțime. Tot timpul este intrebată despre Stalin și crimele lui. În 1969 tot Harper & Row publică altă carte – despre experiența ei americană și cu același succes.

Cunoaște pe dr-ul Peters si după o scurta idilă se căsătoresc. Face incă copil la 44 de ani, Olga. Si tot asa, divorțează după un an. O fatalitate, un tipar din care nu reușește să iasă. Cred că nu a iubit pe niciunul dintre sotți ei. Experiențele din copilărie au determinat-o să nu se deschidă, să nu aiba încredere in tanase rep 3nimeni, să nu se relaxeze, să nu se bucure de viata. Era inaptă sufletește pentru dragoste. Nicio zi măcar nu l-a putut uita pe Stalin. Asta a transformat-o intr-o ființă rătăcitoate, hăitută, obsedata de trecut și de vinovății. Vagabondajul ei nu se întrerupe nicăieri. Are tot mai des nostalgii. În 1984 hotărăște să se întoarcă la Moscova. Copii ei părăsiți in 1967 refuză să reia relațiile cu ea, o repudiază. Rămîne aici doi ani. Pleacă iar în Occident, la Londra de data asta. După o vreme merge in SUA. E tot mai nefericită și mai singură. Văd aici din umbra înfricoșătoare a lui Stalin. Svetlana Alileva avea demult sufletul frint. Climatul artificial dintre zidurile Kremlinului unde trăise o parte a vieții ei o facuse să nu se poata adapta nicaieri. Toate circumstantele duc la acest comportament alienat. Nu reușește să ducă o viața normală nici în condițiile de libertate din Occident.

Treptat iese din atenția presei, e uitată, se izolează. Banii s-au împuținează drastic. O găsim în ultimii ei ani de viata într-un azil de bătrini in Wisconsin. Aici se stinge în anul 2011, la 85 de ani. Ce nefericită poveste… Cît de mult rău face de fapt un tiran! Incomensurabil. Acest rău nu a dispărut odată cu moartea lui s-a prelungit ca un blestem si asupra copiilor.

*Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, aparut la editura Hyperliteratura, toamna 2020.

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!