DINASTIA. CAROL ÎNTÎI (5)

By 27 aprilie 2015Jurnal de bord

regele carol militarEPISODUL CINCI. AFACERI DE FAMILIE

Luna mai 1891 putea sa fie una ca oricare alta. Și n-a fost. La 4 mai a murit la mosia sa de la Florica, linga Pitesti, marele Ion C. Brătianu, șeful Partidului Liberal, fost primministru, cea mai importantă figură a vieții politice românești. A murit mîhnit. În ultimii ani ai vieții sale a trăit izolat la moșie. Două săptămîni mai tirziu la Paris, sub cloroform pe o masa de operație, a murit alt mare om politic, Mihail Kogălniceanu.Trupul va fi adus în țară și înmormintat la Iași.

La 10 mai 1891, România a sărbătorit 25 de ani de cind Carol de Hohenzollern Sigmaringen a devenit domnitor și zece ani de proclamarea regatului România. Din 1866 pină in 1891 țara parcursese un drum lung. Sărbătoarea a fost plină de fast. Jocuri de artificii, parăzi militare. România era o țară fericită. In bucuria celor 25 de ani ai epocii Carol l, și in tristețea pierderii celor doi mari oameni politici români, nu se vedea nimic din drama care se petrecea la Curtea regală.

Născută în 1870, Maria, unica fiica a familiei regale, moare la numai 4 ani. Este înmormintată cu multă jale la Cotroceni. Doctorii dau un verdict dramatic. Regina nu mai poate face copii. Pentru a menţine continuitatea dinastiei, Carol alege ca prinţ mostenitor un nepot.

13051492904-vineri-bss-regina-elisabeta-cu-printesa-mariaPrintul Ferdinand Victor Albert Meinard de Hohenzollern Sigmaringen vine în ţară în anul 1889. Este fiul fratelui mai mare al regelui Carol, Leopold, cel care era să fie pe tronul Spaniei, ajungind fara voie pretextul razboiului franco-german terminat cu abdicarea Imparatului Napoleon al treilea. Mama sa era Antonia de Braganza a Portugaliei. Ferdinand s-a născut in 1865. Avea aşadar 24 de ani cînd ajunge la Bucuresti. Este un om timid, dominat de personalitate autoritară a unchiului său. Carol se ocupă personal de educaţia prinţului moştenitor pentru vremea cînd va fi rege. Este un pedagog pretențios, chiar intolerant. Atmosfera de la curte, la București, la palatul regal de pe Calea Victoriei, la Cotroceni, la Sinaia este destul de apăsătoare. Regele îşi impune exigenţele tuturor celor din jurul său. Regina Elisabeta se înconjoară de muzicieni, scriitori, de oameni de spirit. Ea însăşi scriitoare, îşi semneaza cărţile cu pseudonimul Carmen Sylva. Printre cei de la curtea reginei se afla şi o tînără, Elena Văcărescu. Şi-a petrecut adolescenţa în Franta unde tatăl ei se găsea în misiune diplomatică. Tînăra frecventează cercurile literare pariziene. În 1889, anul cînd Ferdinand vine în România, Elena Văcărescu publică la Paris al doilea volum de versuri, Rapsodul Dîmboviţei, după cel din 1886. Volumul va fi tradus în anii următori chiar de regina Elisabeta. Întoarsă în ţară Elena Vacarescu intră în suita reginei. Prinţul Ferdinand se retrage uneori aici pentru a scăpa de rigorile unchiului său. Aici găseşte un climat mai deschis. El însuşi este un om citit, cu o cultură pe care contemporanii au remarcat-o. Cu Elena Văcărescu avea multe subiecte de împărtăşit. Pentru perechea regala, Elena Văcărescu, era o boieroaică româncă. Avea un nume bun şi în lumea literară pariziană căreia îi descrie tradiţiile românilor. Ambiţia celor doi monarhi de a fi buni români era bineştiută. Carmen Sylva cultiva aceste tradiţii la curtea ei.

elena vacarescu 2În izolarea de la palatul Cotroceni şi de la Peleş, prințul Ferdinand se îndrăgostește de tînăra şi spirituala româncă. Idila lor se desfășoară în iarna şi primavara anului 1891. Regina îi incurajează, le prilejuieşte întîlniri departe de ochii autoritarului rege.

Constituția din 1866 spunea că pe tronul României trebuia să se afle o familie străină. Statutul Casei regale interzicea căsătoria prinţului moştenitor cu o femeie dintr-o familie românească. Se pusese capăt astfel conflictelor de secole dintre marile familii boiereşti pentru tron.

Natura poveștii de dragoste dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu e greu de descifrat astăzi. Mărturiile contemporanilor se contrazic. Totul pare să fi fost minunat pentru cei doi îndrăgostiţi pînă în luna mai 1891. România sărbătorea 25 de ani de domnie şi a zece ani de regat. În mai familia regala pleacă într-o excursie la Cîmpulung. În suita moharhilor se aflau bineînţeles prinţul Ferdinand şi Elena Văcărescu. Cei doi apar în ochii localnicilor care îi întîmpină entuziast ca perechea moştenitoare a tronului. Cum s-a întors la București, familia regală se vede confruntată cu scandalul. Lumea politică era la curent cu idila dar nu a reacţionat atîta vreme cît nu a fost vorba de căsătorie. Îndată ce Ferdinand şi Elena Văcărescu şi-au făcut apariţia în public într-o postură quasioficială, reacţia s-a produs. Liderii politici, miniştri, personalităţi din elita romanească se prezinta la Palat pentru a-l convinge pe regele Carol să nu permita o asemenea mezalianţă.

Ferdinand,prince of RoumanieElena Văcărescu notează în amintirile ei : „Întoarcerea noastra din plimbarea idilică de la Cimpulung nu a fost lipsita de amărăciune. La Bucureşti încă de la primele audienţe pe care le acorda Regele afla că taina logodnei noastre fusese dezvăluită…”” ..Regele ne surghiuni pe Regina, pe prinţ şi pe mine….Într-adevăr, de la ferestre vedeam defilînd personalităţi politice…De-a lungul acelor după amiezi chinuitoare auzeam venind din curte zgomotul trăsurilor acestor rău prevestitori : soseau cîte unul sau mai mulţi deodată, cu pasul solemn, întunecaţi la faţa…”

Dintre toţi cel mai tenace a fost Lascăr Catargi, priministru, lider conservator, unul dintre susţinătorii cei mai fermi ai monarhiei străine. Fusese şeful primului Guvern din 1866. Salvase situaţia cînd Carol dorise să abdice. Regele Carol avea un respect deosebit pentru acest boier bătrîn, care în atîtea împrejurări ii arătase devotament. Or, acesta s-a opus din răsputeri căsătoriei celor doi. Regina a pledat cît a putut pentru cei prinţ şi Elena Văcărescu. Iată scena dintre ea si Lascăr Catargiu aşa cum e relatată de Constatin Bacalbaşa în „ Bucureştii de altadată” : „ La stăruinta reginei, Lascar Catargiu a răspuns : – “Majestate, aiasta nu se poate !” Faţă de stăruinţele reginei care punea înainte ca argument inflăcăratul amor al principelui şi teama că prinţul să nu aleagă o soluţie disperata, Lascar Catargiu răspunse : -“Eu majestate, nu spun că prinţul nu poate lua în căsătorie pe domnişoara Văcărescu, o poate lua, însă în cazul aista trebuie să rămîie simplu particuler ! “Atunci interveni regele în discuţie : – “Dv, uitaţi domnule Catargiu, că principele Ferdinand este moştenitorul tronului.” – “Mă iertaţi, Majestate, răspunse ministrul, n-am uitat, însă ştiu că alteţa sa are un frate.” Auzind acestea cuvinte, regele exclama, făcînd gesturi energice cu mina : “- Oh, nu, nu ! Asta nu ! Niciodată !…” Regele Carol, care avea afecţiune pentru principele Ferdiand, n-avea nici o simpatie pentru fratele sau, principele Wilhelm. Nu-l iubea. Consiliul de ministri era întrunit şi aştepta întoarcerea lui Lascăr lascar catargiuCatargiu spre a lua o hotărîre. Hotărîrea a fost refuzul consilului de ministri de a aproba căsătoria.”

Nici in Germania, în casa de Hohenzollern-Sigmaringen ecoul poveştii de dragoste dintre principele Ferdinand şi o boieroaică româncă nu a fost bine primit. Pentru Ferdinand toţi aşteptau o căsătorie cu o familie regală din Europa. Elena Văcărescu nu era de sînge regal, chiar daca printre strămoşii ei se găseasu cîţiva domnitori ai Valahiei. Nici la Berlin la curtea impăratului Wilhelm al doilea, reacţia nu a fost pozitivă. Regele era prins între insistenţele politicienilor români şi presiunile externe.

Rămîne enigmatic rolul jucat în aceasta dramă sentimentala de rege însuşi. Dacă ar fi fost o afacere de stat, judecata sa ar fi fost fără greş. Aici era vorba de o poveste de dragoste, de emoţii, de persoane apropiate, de însăşi regina Elisabeta, de nepotul iubit, Ferdinand, moştenitorul tronului ales de el. Se afla pe un teritoriu unde nu se mişca lejer. Povestea se putea termina cu o sinucidere. Casa de Habsburg fusese zguduită de tragedia sinuciderii prinţului moştenitor Rudolf, la Mayerling, tot în urma unei poveşti sentimentale. Drama zduguise toate curţile Europei. De ce n-ar fi şi Peleşul scena unei tragedii asemanatoare ? Dar plănuise Elisabeta o căsătorie între Ferdinand şi Elena ? Elena Văcărescu îşi aminteste că a schimbat în prezenţa regelui şi a reginei inele de logodnă. La ce bun o logodnă dacă nu ar fi fost urmată de o căsătorie ? Elena Vacarescu scrie : „ Dinastia nu îşi cîstigase încă toata popularitatea. Regele, care încă mai era socotit „neamţ”, nu avea copii, iar moştenitorul sau era prea puţin cunoscut. Numele pe care îl purtam eu era vechi şi renumit, îndrăgit de toţi, aici la noi.”Regelui Carol pare să se fi gindit ca o căsătorie cu una dintre cele mai vechi familii româneşti, ar fi insemnat impămintenirea dinastiei de origine germană. E un calcul politic aici.

kaiser wilhelmReacția elitei politice a fost energică. Mulţi dintre ei iși aminteau vechile conflicte atit de păgubitoare dintre marile familii boeiresti care măcinasera ţările române în trecut. Şi de ce o unire cu familia Văcărescu şi nu cu Bibeştii ori Cantacuzinii ? Soluţia era ca nici una dintre familiile aristocraţiei autohtone nu trebuia să se înrudească cu familia dinastică. Reacţia aceasta a fost corect inţeleasă de rege care a bătut în retragere.

Timidul Ferdinand trebuia căsătorit repede ! este decizia lui Carol. El îl trimite la Berlin Kaiserului Wilhelm al doilea sub pretextul unu stagiu militar. Dar scopul real era să îndepărteze de Bucureşti, şi să îi rezolve situaţia maritală. Aleasa Kaiserului este Maria de Saxa Coburg Gotha. Se născuse în 1875, la 30 octombrie la Eastwell Park, comitatul Kent in Anglia. Era fiica ducelui Alfred de Edinburg- fiul reginei Victoria a Marii Britanii – şi a ducesei Maria, fiică a ţarului Alexandru al ll-lea. Aleasa era nepoata directa a reginei Victoria si a ţarului Alexandru al Rusiei, văr prin alianţa cu kaiserul. Maria, era chiar o partidă; întărea tronul de la Bucureşti. Wilhelm al doilea reuşind sa rezolve afacerea pentru regele Carol, avea în vedere recunoştinta acestuia. Si Carol viza o apropiere de Berlin, de noul împărat al germanilor, şeful casei de Hohenzollern.

venetia 6Regina Elisabeta a platit scump rolul jucat în idila dintre Elena Văcărescu şi Ferdinand. Regele Carol a hotărît trimiterea romanticei regine în străinătate. Ea va reveni la Bucuresti numai cîţiva ani mai tîrziu. O vreme a fost foarte bolnavă. A circulat într-un cărucior rulant. Petrece o parte din timp în Italia, la Venetia, apoi în Germania, la rude. Aici primeşte vizita noii logodnice a principelui Ferdinand, Maria de Saxa-Coburg-Gotha.

Cei doi se cunosc la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat impăratul Napoleon, după capitulare. Ferdinand, ca ofiţer prusac, participă aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, stă alături de prinţul Ferdinand, dar idila lor nu se înfiripă. Ferdinand este prea trimid, iar Maria nu pare interesată. Dar persoane din anturajul celor doi îi vor impreună, fie din raţiuni sentimentale, de rudenie, sau politice. Aşa că în perioada următoare cei doi vor fi plasaţi alături la banchete, recepții, ceremonii. La Munchen în martie 1892, după ce Ferdinand află chiar de la kaiser gîndurile sale în ce îl priveşte, o cere în căsătorie pe Maria, care acceptă. Logodna celor doi are loc la Postdam, Kaiserul Wilhem interesat de bunul sfirșit al povestii organizează totul cu fast. Conform uzanțelor, regele Carol se duce la Londra pentru a perfecta căsătoria. În vara 1892, la un an dupa drama idilei Ferdinand Elena Văcărescu, însoţit de cei doi logodnici ajunge la Londra. E pentru prima dată în Anglia. Aici trebuie să discute cu tatăl Mariei, ducele de Edinburgh, care nu era mulţumit de proiect.

maria si ferdinand tineriCei doi logodnici trec în Germania, la Neuwied, unde o vizitează pe regina Elisabeta, aflată încă în ciudatul ei exil. Căsătoria are loc la 10 ianuarie 1893, la castelul Sigmaringen, reşedinţa părinţilor lui Ferdinand, Leopold şi Maria. Kaiserul Wilhem al doilea e prezent, regele Carol participă de asemenea. Au loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolica pentru Ferdinand. Mireasa are 17 ani, mirele 27. Luna de miere o petrec într-un castel din munții Bavariei într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă.

Cei doi vor avea cinci copii, Carol, nascut in 1893, Elisabeta, in 1894, care va deveni regina Greciei în 1921 prin căsătoria cu regele George al ll-lea. În 1900 se naşte Maria, viitoare regină a Iugoslaviei, după căsătoria în 1922 cu regele Alexandru l. În 1903 se naşte la castelul Pelișor, construit de regele Carol pentru Maria şi Ferdinand, al doilea fiu, principele Nicolae. Şase ani mai tirziu în 1909 Maria o naşte pe Ileana. Ultimul copil al cuplului se naşte in 1913, este un baiat Mircea, mort la numai 4 ani.

Maryedinburgh FERDINANDElena Văcărescu a fost îndepărtata de curte. A trăit în surghiunul ordonat de Carol. Primul popas a fost la Roma, unde tatăl ei era şeful legaţiei. Se instalează un timp la Veneţia, lîngă regina Elisabeta. Regele intervine şi regina trebuie să plece în Germania la rude. Elena Văcrescu se refugiază la Paris.

Un singur lucru ar mai fi de adaugat. Ferdinand și Elena s-au mai văzut o singură dat. În 1926 Ferdinand şi Maria fac o vizită în Franţa. Regele Ferdinand doreşte s-o revadă. Întilnirea a avut loc la hotelul Ritz unde era găzduit cuplul regal. La început asistă şi regina Maria, după care se retrage lăsîndu-i pe cei doi singuri să depene amintiri. Nu ştim ce şi-au spus. Nici Elena Văcărescu nici regele Ferdinand nu au lăsat vreo relatare. Discreţia a lor fost desăvîrşită. Ferdinand se va stinge din viață un an mai tîrziu, în 1927. Elena îi va supravieţui 20 de ani. Se stinge în 1947. 12 ani mai tîrziu, în 1959, corpul ei este adus în ţară şi îngropat în cavoul familiei.

VA URMA
STELIAN TĂNASE

 

 

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!