EMOȚII CINEFILE ÎN COPILĂRIE

charlie chaplin 1Am văzut „Goana dupa aur” in copilărie la Cinema Munca, zis odată Atheneu Vergu, cum se vede si azi inscris pe zidul clădirii din Bariera Vergului, azi Piata Hurmuzachi, fosta Muncii sub comunisti. Am trecut alaltaieri pe aici. Locul e de nerecunoscut pentru mine care am copilarit aici. A ajuns un fel de Chicago sau NY de lumea a treia. Sticla, betoane, aluminiu – cladiri hide iesite din scara. Poti citi de departe pe un zid din intersectie, că acolo a fost cindva Atheneul Vergu (vezi foto).
Atheneele erau case de cultură ridicate în anii 20 prin mai toate cartierele. Erau gîndite să ridice nivelul cultural al mahalagiilor. Veneau aici și conferențiari, se proiectau filme, jucau trupe de teatru. Din anii 40, imediat după război, sala Cinema Vergu a fost dedicată exclusiv proiecțiilor de film si botezată „Cinema Munca”. Azi e o sala de bingo și un restaurant la parter, cu mese pe trotuar vara und einsetatii beau bere si infuleca mici. Poate cineva ar trebui să scrie îndurerat cum au dispărut sălile de cinema din Bucuresti în anii 90, mai ales cinematografele de cartier. Mă cuprinde melancolia cea ma grea cînd mă gîndesc.

bariera vergului  9

Copil fiind visam să mă fac – cînd voi fi mare – casier sau plasator la Cinema Munca pentru a putea vedea toate filmele gratis. Erau meseriile cele mai de invidiat pentru mine. Aveam un gînd secret, pe care il ascundeam de părinți care mă vedeam un geniu al pianului. Îmi mai doream să locuiesc – din același interes meschin în acel imobil unde se afla cinematograful (ciudat, avea și locuințe, vezi foto, nu era doar o sala de cinema). Presupuneam naiv că unele apartamente aveau ferestre care dădeu direct în sala de proiectie și te puteai uita la orice film gratis.

Biletele costau in aceea vreme 1,75, apoi s-au scumpit la 2,50. Cred că o vreme prețurile au coexistat. Biletele mai scumpe erau mai bune, adică iți dădea dreptul să vezi filmul din rîndurile din față. Mai tîrziu s-au făcut 3 și 4 lei, prețul unei pîini. Filmele se schimbau lunea, nu ca azi vineri, în weekend. Era mai sigur să să mergi la film în prima parte a săptăminii pentru că după joi încolo era lume multă și riscai

chaplinsă nu prinzi bilet. Dacă aveai bani cumpărai de la bișnițarii postați în fața cinematografului bilete la suprapreț. Dădeai și 10 lei pentru un film din seria „Angelica marchiza ingerilor”sau la „Spartacus”. Dar eu nu aveam, așa că eram constrîns să merg la film luni, dar mai ales marți, cînd sala era cam goală. Obsesia noastră, a copiilor din cartier, era cum să intrăm fără să plătim, la film. Folclorul era bogat cu isprăvi de acest tip. Nu cred sa fi reușit cineva să se strecoare in sala fără să arate biletul.

La începutul anilor 60, cînd Gheorghiu Dej lua distanță față de Moscova, au început să apară filmele din occident și – concomitent – să dispară cele sovietice. Cred că primele au fost niște filme de montaj, „Zile de fior si ris” și „Cind comedia era rege”. Ele puneau cap la cap secvențe din comedii burlești, alb chaplin 15negru. Așa i-am văzut prima dată pe Buster Keaton, Stan și Bran, Harrold Loyd, etc. Apoi au venit f ilmele lui Charlie Chaplin, tot așa – intii filme de montaj, apoi filme întregi, „Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orașului”. Ecoul cel mai mare, ( și datorită vîrstei ) l-a avut asupra mea Piciul cu Jackie Coogan. Firește mă vedeam un fel de Pici plecat în aventura vieții cu Charlot. Eram un copil singuratec și îmi căutam un reazem, ceva care să mă ajute să merg mai departe. Personajele lui Chaplin (le țin bine minte pină azi, la distanță de o epocă) în universalismul lor, povesteau inclusiv despre mine diverse lucruri pe care nu le știam incă dar pe care între timp le-am aflat.

Intre aceste două momente s-a asternut urîțenia lumi. Mi-am pierdut candoarea, am devenit sceptic, m-am resemnat. E clar de ce Charlot are un loc aparte – și va avea întodeauna – în inima mea.

Fragment din volumul ” Sunt un copil la războiului rece” în curs de apariție.

STELIAN TĂNASE

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Anastase Gheorghe spune:

    Suntem leat si aceleasi filme le-am vazut in cinema Lira, fosta Olga Bancic, fosta Cinema Noni din calea 13 Septembrie colt cu Sebastian.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!