EPOCA DE AUR TE ÎNGHIȚEA CA UN BALAUR

ceausescu-1_0.jpg In anii 7-80 ai secolului XX abia trecea Anul Nou și românii se trezeau din ianuarie sub un masiv asalt propagandistic. Era ca o canonadă de artilerie. De ce? Ceaușeasca se născuse in 1916 la 7 ianuarie la Găești. Ceaușescu tot în ianuarie, dar pe 26, 1918 la Scornicești. Niciodată pînă în 1990 nu s-a spus/scris ce vîrstă avea tovarășa. Din cochetaria respectivei dar și pentru că nu dorea să se știe că era mai bătrînă decît el. Scînteia, România liberă etc, se umpleau pînă la saturație cu articole despre ei. Faptele lor extraordinare erau redate în amănunt. Sigur că erau falsuri istorice, baliverne, invenții. Nu le credea nimeni și nici nu le citea nimeni. Secția propagandă a CC al PCR putea să raporteze la cabinetul 1 și 2 că și-au îndeplinit misiunea. Cei doi erau prezentați ca niște niste zei în viață, drept marele noroc, marea șansă a poporului român. Se practica un cult al personalitații delirant. Secretarul general al PCR era desenat ca un continuator al lui Mircea cel Bătrin, Ștefan cel Mare, Vlad Țepes, Mihai Viteazul. Elena Ceaușescu era un savant de renume mondial. Ce mă interesa mai mult erau nu textele ci retușarea fotografiilor. El apărea mereu cam de aceeași vîrstă, întinerit, de 45-50 de ani, în acele fotografii oficiale Agerpres. Ea arată cam de 35-40 de ani deși avea 70. Pot să jur că nici tineri nu au arătat așa. În aceste imagini erau mai subțiri, defectele fizionomiei erau corectate. Erau ca niște staruri Mosfilm. Cu cît îmbătrîneau cu atît intervenția retușierilor era mai grosolană. Se muncea din greu să li se dea o față antedatată, să arate tineri și surîzători. Toată luna ianuarie era o invazie de materiale dedicate ceausescu 31familiei conducătoare. Dădeai drumul la radio auzeai un cor cîntind marșuri patriotice despre „Partidul, Ceaușescu, România”. Puteai să auzi și un moment poetic cu poezii recitate de actori cunoscuți, dedicate celor doi de scriitorii aserviți. Ce sentimente, ce înduioșare, ce mai săltau ritmul și rima! Deschideai televizorul și vedeai numai imagini cu tovul&tova în epocalele lor vizite în străinătate, cu liderii lumii care îi primiseră în capitalele lor. Recepții fastuoase, fanfare, decorații, mulțimi entuziaste pe bulevarde, spectacole de gală. La TVR apărea un crainic care raporta frenetic cifre fabuloase despre nivelul de trai, despre brava noastră industrie care depășea recordurile și cifrele de plan, despre recoltele extraordinare obținute sub conducerea celor doi. După grafice o duceam foarte bine și eram fericiți. Cei doi, în consecință, erau slăviți de popor.

Campania din ianuarie se încheia la 26 ianuarie cu un mare spectacol omagial la care participau neapărat cei doi Ceaușescu, membrii CC/PCR și guvernului. Pe scenă ( la Sala Palatului sau Teatrul Național) intr-o manieră împrumutată din China lui Mao și Coreea lui Kim Ir Sen defilau soldați, proletari, țărani. Se scandau lozinci, se dansa. Brigăzi de agitație rosteau vorbe dulci despre marile realizări sub înțeleapta lor conducere. Din cînd în cînd un actor celebru ieșea in față și recita o poezie dedicată maretiei acelei epoci. La final toată distribuția se găsea în scenă și cînta/recita ceva înălțător, de laudă multiubitului nostru conducător, soare intre sori. Urmau scandarea minute în șir a numelui tovarasului pe silabe, in picioare, insotite de aplauze prelungite. Toată lumea din sală se ridica în picioare. Asta dura pînă cînd tovarășul, urmat de soție, părăseau sala. Moment în care transmisiunea TVR se termina. România se ducea la culcare înjurînd.

*** Fragment din volumul Sunt un copil al Razboiului Rece aparut la eituu Coritn in vremea pandemiei.

*** Se găsește de cumpărat on-line la libris.ro elefant.ro, cartepedia.ro esteto.ro, librariadelfin.ro, eMAG.ro carturesti.ro clb.ro corint.ro si la librăria din colțul străzii.

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!