Nu ies din casă decît rar şi numai silit de obligaţii Prefer sa scriu. Exista şi un alt motiv – ascuns. Oraşul este mult prea agresiv. Nu te îmbie să îl străbaţi. Are o agresivitate primitivă şi o vulgaritate pe care le întilneşti la tot pasul. Lume posomorită,cenuşie, gata să explodeze la o atingere, la o privire. Înteleg că există sărăcie, că lumea este exasperată, că e nesigură. Dar şi în anii trecuţi cînd ne mergea mai bine, lucrurile nu stateau – sub aspectul civilităţii şi politeţii – mai bine.

Lumea vorbeşte tare, înjură cu poftă, se aud la tot pasul cuvintele cele mai triviale. Nu ştim să vorbim numai pentru urechile celui care ne ascultă. Eşti îmbrîncit, impins, trîntit, înghiontit pe trotuar, în staţii de taxi, în aglomeraţii. Nu auzi un pardon, iertaţi, scuze. Dimpotrivă, dacă îţi dă prin cap să faci un reproş cuiva, te trezeşti bruftuluit sub privirile trecătorilor şi chiar a poliţailor. Nu îndrăznesc să ia atitudime, intorsul spatelui e mai potrivit.

Un vecin care îşi face o casă peste gard mi-a distrus grădina cu nonşalanţă. Nu ştie ce înseamnă o plantă, vine dintr-o periferie umană şi socială unde nu a învătat respectul. Dimpotrivă, crede că ceilalţi îi sunt duşmani prin simplul fapt că există. Practică dispreţul – mai potrivit pentru a supravieţui în lumea românească. Ca multă lume, nu are cei şapte ani de acasă şi mi-e imposibl într-o conversaţie de cîteva minute să îl învăţ cel mai mic respect pentru vecini, grădini, natură, proprietate, viaţa privată a celorlalţi. Este un produs tipic al ultimelor decenii. Un altul, tot prin vecini, circulă pe sens contrar indicatorului “sens unic” al străzii. Aceeaşi chestiune. Lipsa respectului. E mîndru că încalcă regulile cele mai simple şi că nimeni nu îi poate corecta comportamentul antisocial. Exemplele s-ar putea înmulţi la infinit. Le întîlniţi şi dvs in imediata apropiere.

Lipsa de respect este una din bolile grave de care suferă societatea românească post-tranziţie. Nu respectăm nimic şi pe nimeni, în paralel cu un super-eu care pretinde reverenţa. Nu avem respect pentru reguli, proceduri, nici pentru ceilalţi. A devenit o boală cronică. Este ceea ce ne deosebeşte fundamental de lumea occidentală.

* Publicam în urmă cu şase luni acest text. Îl reiau azi. Raţiunea e simplă. Nu s-a schimbat nimic în bine de atunci pină azi, dacă ma uit în jur. Dimpotrivă.E drept că nici nu mă aşteptam.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!