20190810_205659Am văzut primul film din seria James Bond „Dr No” alb/negru tradus la cască la cinema Union. Era o iarnă groaznică, zăpada înaltă de un metru, ger si viscol. Am asteptat pe trotuar citeva ceasuri să iau bilet. Am iesit din sala tirziu, se intunecase, cam dezamăgit. De mirare, pentru că mitul agentului 007, Bond, James Bond, aflat în serviciul majestății sale îmi era familiar. E drept mereu prin terți- alții povesteau una din cărțile lui Jan Fleming intrate dracu stie cum in țară. Dar nu le avusesem în mină vreodată. Odata cu filmul de la cinemateca „Dr No” aveam prima data un contact direct cu Bond. Nu circula în rețeaua de cinematografe obisnuite. Interdictia i se trăgea de la episodul „From Russia with Love” texat drept anti-Kremlin. Un prieten al cărui tata era regizor, l-a văzut la sala Dalles unde duminica se făceau proiectii de filme pentru tovarăși – scriitori, artisti bine văzuți de regim etc. Se intra pe bază de abonament, circuit inchis. Cu ajutorul amicului „am văzut” destule filme din ce descria el. Ne aduna de regulă într-un părculeț din vecini și povestea ultima vizionare. Asa am „văzut” de pilda „La dolce vita”, povestit de el mult înainte de a-l vedea pe ecran. Tot așa și „From Russia with love”.

20181231_072739Pesemne că „Dr No” venise prea tirziu, dacă nu imi plăcuse. Depășisem vîrsta romanelor de aventuri – Colecția 15 lei si Aventurile submarinului Dox, niste broșuri antebelice care treceau din mina-n mina cu frenezie. Ele satisfăceau – intr-o lume searbădă și cenușie – gustul de exotic. Avea personaje curajoase care se luptau eroic pentru cauza binelui. Nu se găseau asemenea carti in librării pentru ca, vezi Doamne, incitau la ură și violență. Ne rămîneau romanele sovietice cu partizani ascunși în păduri care deraiau trenuri și altele, tot made in USSR, cu agenți KGB în luptă cu agenții Abwehr. Totul pe fundalul „marelui război pentru apărarea patriei”. Erau proaste, nu aveau cu ce să te cucerească. Cert, nu se citeau pe nerăsuflate. Erau pline cu discuții ideologice și descrieri plictisitoare. Aventură zero, adrenalină niet. Nicio partida de amor, nicio îndragosteală. Nu tu beții, nu tu cafturi, nu tu urmăriri pe muchie de cuțit. Ce să citești? Ideea era simplă – spionii sovietici sunt vigilenți, nu au timp de sex, nu iși pierd capul nicio clipă pentru că numai așa își pot indeplini misiunea încredințată de partid.

Prima data cred ca s-a tradus policier in RSR Conan Doyle, cu Sherlock Holmes, apoi Agatha Christie și Georges Simenon cu Maigret. La mijlocul anilor 60, în plină așa-zisă liberalizare, au apărut chiar colectii de aventuri si intriga polițistă. Lumea comunista avea de c sa fie thrilled. Ii citeam pe Dashiel Hammet, Raymond Chandler, ramasi pina azi preferații mei. Editurile făceau afaceri bune, trăgeau tiraje mari și pentru ele banii erau buni. Desi apăruse omul nou, reflexele lui erau tipic burgheze. Erau ieftine – costau doar 5 lei. Era un gen popula, prindea la cititorii indobitociți de propagandă. In plus respirau aer occidental – ingredient extrem de puternic.

james bond 1O ultima amintire cu James Bond. de la finele anilor 80, secolul trecut. Zi frumoasă. M-am dus la matineu la Cinemateca să văd unul din episoade cu James Bond, Goldfinger ( era din 1964 și nu se găsea pe video). Se intra pe baza de abonament (cind se dădeau era macel) – deci nu exista un mare pericol de contaminare. In plus Regimul agoniza. Unii incepeau să nu mai respecte regulile. Cu ochii lipiți, ma gaseam – Exit- într-un șir lung de spectatori, care veneau in urma mea. Se lipeste de mine pe neașteptate o voce pe care am recunoscut-o. Ce mai faceti? Bun filmul? Apartinea colonelului Sterian de la Securitatea Bucuresti. Iata un agent 007 veritabil, nu unul fictiv.

De cițiva ani (din 1983 martie) mă supraveghea. Trimitea mașini de filaj dimineața in fata blocului să mă urmăreasca pe unde umblam. Imi asculta telefonul. Mă încoltise cu informatori. Mă provoca la discuții in direct sau pe telefon- in contradictoriu (1-2 pe an) la care trebuia să fiu extrem de prudent. Colonelul mi s-a alăturat si a deschis o discutie fara un subiect anume. Voia sa spună că ne intilnisem intimplător (eu credeam dimpotriva că mă așteptase). A zis că de mult voia sa stea de vorba cu mine. Subiectul lui era romanele mele interzise de cenzură. Playback si Corpuri de iluminat. Unde se găseau? Cumva la o editura din Occident? Era convins că trimisesem manuscrisul – din două măcar unul – la Londra sau Paris. Poveste pe care o cultivam intens cu scopul de a ține la distanță indivizi ca acest colonel de Securitate. Dacă mă aresta, sau ma chema în ancheta sau aveam un accident trebuia sa fie sigur că ieșea mare tevatură in Occident. Asa speram cel putin. Urmaream de mai mult ani pe radio Europa libera scandalurile cu scriitori rusi polonezi est germani care avea de patimit de pe urma „dictaturii proletariatului’ si publicarea cartitlot lor in samizdat ori la Paris. Era lucrul de care colonelul se temea cel mai tare. Ar fi insemnat sfirsitul carierei lui daca aparea de ex Playback la o editura occidentala. Era un război al nervilor și al aparențelor. Fiecare juca ce cărți avea. Esența jocului meu era s-o fac pe prostul. Era tot o poveste a la James Bond. De frica să nu scap ceva, să fiu prea sincer, sa ma dau de gol, am inceput sa ii povestesc Goldfinger.

afis 2Acasă am reflectat acasă la rostul asa-zisei întîlniri întimplătoare. De ce imi iesise inainte? Care era subiectul care îl interesa? Ce dracu voia de la mine? Spre dimineață – dupa o noapte nedormita – am înțeles. Era ceva ce spusesem lui tata la telefon. Știam ca telefonul meu este ascultat (îmi spusese cel care asigura service-ul) si mă jucam cu focul. Tata mă sfătuia să fiu cuminte. Am ajuns la subiectul Secu&elite și i-am spus că securistii nu sunt elite în ciuda ce se spune, că sunt recrutați dintre șefii de promoție. Nu sunt cei mai pregătiți. Sunt periferia, cei mai slabi, codașii și sunt corupți. Dacă ar fi altfel, țara ar merge mai bine. Situația nu ar fi aîit de proastă. Tata a închis, bănuia și el că telefonul este ascultat. Concluzia mea a fost ca afirmațiile mele îl jigniseră pe colonel, o luase personal. Nu putea să-mi ardă o corecție, să mă bage într-un beci să mă ia la pumni. Vremurile se schimbaseră și cred că era informat că Regimul pe care îl slujea ca un cîine iși trăia ultimul act in 1989. Tot Estul Europei se inflama și nu era să fie Bucureștiul excepția. Nici Ceausescu nu rezistă.

A ajuns cu conversatia la ambasadele pe care le vizitam si m-a avertizat – o s-o pătesc urît dacă nu mă potolesc. Ia-o ca sfat! Să nu mai intru in ambasade! a zis. E interzis! Unde scrie? l-am intrebat. Am ajuns pe Calea Victoriei in dreptul braseriei Capșa. Aveam intilnire cu Carandino – și el filat de Securitate. Trebuia să afis capitalismmă despart de colonel. Era vădit nemultumit de cum decursese conversatia care se dorea banală. Nu scosese nimic de la mine. Mă apucasem – -ca sa treaca vremea- să ii povestesc Goldfinger. Ca atunci cind un copil ne povestea filme vazute la Dalles. S-a lăsat de pe un picior pe altul și a zis enervat – Uite ce e! Să nu crezi că noi suntem niște tîmpiți și că nu știm cu ce te ocupi! Avem și noi familii și în apartamentele noastre e frig…Si încă ceva… Să nu te mai prind că te duci la Paleologu că îți rup picioarele! Mi-am zis, uite cum mă răsplătește după ce i-am povestit James Bond. Am presupus că sunt un povestitor jalnic. Am făcut stînga-mprejur, l-am lăsat acolo, singur pe trotuar.

Fragment din volumul „Sunt un copil al războiului rece ” în curs de aparitie.
DESKRPORT

 

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • AT spune:

    Anii 80 s-au terminat odata cu secolul trecut, oare? Tipii lucrau „psihologic”. Ca si acum, nimic nu s-a schimbat in metode si restul, afara poate ca ei controleaza publicitatea in intern si nu se mai tem de ea. Desi prefera sa o devieze si deturneze, deci nu se mai incurca cu unii insi. Dar ii tin sub atentie, ca si cand nimic n-ar fi.
    S-or fi terminat totusi anii 80, ca actualii sunt mult mai prosti si fricosi decat vigilentii anxiosi de odinioara.Greu de inteles, avand in vedere sprijinul nesperat pe care il primesc constant din Vest. Chiar nostim.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!