FUNERALIILE LUI DEJ

By 13 septembrie 2019Graffiti

dej 3Am schimbat impresii despre moartea lui Gheorghiu Dej pe intuneric, de sub paturi, într-un dormitor friguros de la Internat. A murit la 19 martie 1965 17,53 (n 8 noiembrie 1901, Birlad). Din 1 ianuarie 1948 era mai marele României. Moartea lui a dat naştere la nenumărate speculaţii, unele ajungind si la noi, copiii. Aveam 13 ani, eram clasa aV-a. Multi au văzut în această moarte subită mîna Moscovei. Momentul mi-a dezvaluit ceva neasteptat. Lumea plingea. Profesoarele erau in doliu. Mie totul mi se parea un eveniment prea indepartat. Daca as fi fost acasă, cu mama si tata, să ascult la radio, sa vedem le televizor funeraliile, etc. si sa comentam impreună, situatia m-ar fi animat. Dar cum eram departe de casa povestea se petrecea ca pe un ecran de film. Oricum nu ințelegeam de ce ajunsese lumea să țină la Dej. Am bănuit, cit eram eu de copil, că se temea de ce ce va urma. Cine îi va lua locul? se intrebau adulții din jur pe care ii auzeam. Dej producea multă frică, debutase la putere în 1948 cu arestări și pușcării. De bine de rau românii se invățasera cu el, știau măcar la ce să se aștepte. Ii erau frica de el- aproape nu era familie în care sa nu existe cineva inchis pe motive politice. Altă întrebare care era pe buzele tuturor in jur – Se întoarce Armata rosie? Nu era chiar mult de cind soldatii sovietici plecaseră la ei acasă (in 1958 . Barbatii mai ales se intrebau. Femeile doar jeleau. Profesorii se ascundeau de noi. Nu eram suficient de maturi să ne lase sa participăm la discutii. Si noi copii, în recreatii, în dormitor seara tirziu, tot despre asta vorbeam.

dej 19Dacă la Scoala 39 copii erau mai reținuti, aici la 64 erau slobozi la gură. Fiecare avea o poveste despre felul cum ajunsese să învețe la Internat. Toți visau să se întoarcă în familiile lor,acasă. Să scape de acolo. Proveneau din familii cu probleme. Scoala 64 era un refugiu. Unii isi dadeau copiii aici pentru ca in alte scoli nu erau primiti. Adesea problema era chiar asta – o ruda in pușcărie din motive politice. Poate ca Dej era iubit pentru că acele rude închise veneau acasă de la un timp. Seara cind ne strîngeam la dormitor, mai ales după ce se dădea stingerea incepeau și poveștile. Unul povestea ceilalți ascultau in liniste. Marele pericol era pedagoga. O femeie înaltă, trecuta de prima tinerete, cu părul oxigenat strins coc la ceafă. Fuma țigară de la țigara, avea o voce tabagica. Avea cămăruța ei pe culoar – dormitoarele se găseau la mansarda sub acoperișul scolii. Cind se intimpla să ploua auzeam strident picuri pe tigle. Pedagoga pornea in inspecție prin dormitoarele care se inșirau ca vagoanele de tren. Erau 20-30 de paturi de fier în fiecare. Mergea ușor șonticăit, se rezema într-un baston. Cind se apropia periculos, unul dintre ai noștri pus anume acolo striga ȘA-SE! Se făcea liniste. Ne prefaceam că dormim. Nu convingeam intotdeauna, mirosea că ceva nu era in regula. Trecea tiptil printre paturi. Se oprea, dădea patura brusc la o parte cu bastonul. Descoperea de exemplu ca citesti la lumina lanternei. Urma o pedeapsă – să stai de planton, dej 21ceea ce iti răpea 3 0re din somn. Sau să faci curat dimineață în loc sa mergi la cantina aflata la demisol să iei micul dejun. Era expertă în a inventa pedepse și le dădea cu mare plăcere.

Am schimbat impresii despre moartea lui Dej intr-o seara tîrziu pe intuneric, ciulind urechile, nu cumva sa apară pedagoga în pragul ușii. Și în seara următoare a fost la fel. Și de data asta ( pesemne îngrijorata sau din ordin) ne-a lăsat să vorbim și după stingere (ora 21,00). Fără să mai împartă pedepse – specialitatea ei. Am vorbit pină cînd lumina soarelui a albit lucarnele. Da, Dej murise. Ce se va întimpla cu noi? Era miezul discuției.

Fragment din volumul de amintiri „Sunt un copil al razboiului rece” in curs de aparitie

 

STELIAN TANASE
DESKREPORT

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • gabriela simona dumitrache spune:

    Imi amintesc si eu ziua in care a murit Dej.Eram clasa a 7 a.Eram putin nedumerită de faptul ca toate lumea pe strada era îmbrăcate in negru si foarte multi oameni plângeau.Nu este nici o asemănare între funerarii din Coreea de nord si ceea ce se întâmplă in acele zile la noi in oras.Nimeni nu i -a forțat pe oameni sa poarte doliu si nici sa plângă.Nu cred ca se gandeau neaparat la ce va urma după Dej.Cred ca tara începuse sa se refacă după razboi,era liniste,pace,oamenii începuseră sa trăiască din nou.Dej începuse delimitarea de Moscova,Armata Rosie plecase din orasul meu in 1958,cred ca era o perioada in care oamenii se simteau in siguranta ,de aici doliul pt cel care plecase in lumea celor drepți.

  • Iulia spune:

    Aveam 9 ani. Eran cu Toti in jury’s unei cani Plina de porumb care Irma sa- disfacemmo de pe ciocalai sa fie dud la Moses pt a face malai. La luna l’ampio cu gaz se asculta radio Europa libera. Se smunta maoartea lui Dej.se anunta mistreatments lui Dej .Aoleu… copii sa nu spuneti nimic sa nu spuneti nimic la scoala! Nu a-ți. Auzit nimic, nu- i voie sa se știe ca am ascultat Europa liberă. Era zi mare pt mine – primisem cravata de pioner! Amintire legată de moartea lui Dej.Schifooo…

Spune-ți opinia, fă-te auzit!