Am mai fost aici. Ultima data mi-a placut cel mai mult. Nu ştiu de ce, poate lumina, dimineaţa liniştiă, Mai puţină aglomeraţie. Am venit un ceas mai devreme dupa Time Out care dă ora 9,00. Poţi să intri să vizitezi expoziţia, dar teatrul, propriu zis, se vizitează numai de la zece, în grup. Aşa ca am timp să dau o raită prin cartier. Descopar vechiul amplasament, acolo unde chiar a jucat Shakespeare, vreo 300-500m vest. E pusa o placă, sunt şi cîteva panouri explicative, cu imaginii bune. Cineva îmi spune mîndru, ca aici s-a filmat Harry Potter, îl pasiona mult mai puţin teatrul elisabetan, dar avea la inima cartea. Un fenomn care a bulversat in ultimii ani cititorii. Milioane de exemplare vindute. Harry Potter e o instituţie la Londra. Îl găseşti pe ziduri, autobuze, a invadat librăriile, cinematografele, a dat tonul moderi, e prin pieţe pretutindeni. Probabil cea mai mare afacere editorială… A stîrnit o adevărată isterie. Ar fi interesant sa citesc volumele (nu am făcut-o) numai ca sa aflu secretul frisonului care i-a cuprins pe serioşii englezi.

Teatrul Globe în fine. Suntem plimbaţi de o “ghidusa” care ne suie pe acoperiş şi vorbeste într-una. E interesantă cînd se opreşte din turuit şi răspunde la întrebări. Cît costa biletul, cine venea la spectacol, cum treceau cu barca Tamisa, cîţi încăpeau în incintă (şi … 3000) etc. Cine erau proprietarii, cum erau plătiţi actorii, regina venea? Totul merge destul de repede, sunt şi alte grupuri care aşteaptă. Ne oprim pentru o sedinţă de foto, totul profesional, cu timpul calculat. La final suntem paraşutaţi într-o librărie cafenea să cumpărăm amintiri. Găsesc o bună editie Hamlet, comentată, iau şi o biografie Shakespeare, fireste cîteva creioane si ascuţitori, din care am mereu rezerve prin buzunare. Ies, mă duc alături la Modern Tate Gallery să prind prima zi “MIRO”.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!