IMPERIALIȘTII AMERICANI AJUNG PRIMII PE LUNĂ

luna 4Mai intii un banc din epocă. Lui Nixon Kissinger ii spune alarmat că rușii au trimis un satelit pe Lună și o vopsesc în rosu. Ei și!? face Nixon. Lasă-i în pace! A doua zi Kissinger îi spune că au terminat de vopsit. E toată roșie! Ei și !? face Nixon. Da, zice Kissinger, dar au scris pe Lună Coca-Cola!

Am văzut coborirea pe Lună pe 20 iulie 1969, alb negru, la televizor sovietic Rubin 102. In transmisie directa de la NASA!!! Tare! Traiam la est de Cortina de fier, in lagărul socialist, printre popoarele iubitoare de pace. Dincolo, la Vest, traiau ațîțătoii la razboi, imperialișii și capitaliștii odioși care ne voiau răul. Eram fericiți știind ca acestia din urmă vor pieri. Proletariatul se va ridica la lupta si îi va arunca la lada de gunoi a istoriei. Punct. Din cite știu am fost singura țară din blocul sovietic care a dat la televizor, în direct, marele eveniment – ore în șir. Era o probă a independenței Bucureștiului față de Moscova – unde stăpînea morocănosul Brejnev, cel care trimisese tancurile Armatei roșii la Praga cu un an înainte.

Eram elev de liceu, treceam in clasa a Xl-a în acea vară și nu stiu cît pricepeam din tot ce se întîmpla. Dar imi era clar cu SUA marcaseră un touch down. O luaseră înaintea așadar URSS în cursa pentru cucerirea spațiului cosmic, cum se spunea. Nu era putin lucru. La 4 octombrie 1957 URSS trimisese primul satelit în spațiu, zis Sputnik. Atunci, propaganda de la Kremlin ne împuiase urechile că este dovada a superiorității sistemului comunist față de cel capitalist si a URSS față de SUA. Acum, în iulie 1969, ce era? Americanii aselenizaseră, nu sovieticii. Trebuia să înțelegem oare că imperialismul american învinsese comunismul sovietic? Ce se intimpla cu visul de libertate a peste un miliard de oameni care au crezut în Marx și Lenin? Cei care luptau pentru infăptuirea utopiei comuniste, a egalitații pe pămint ce vor zice/face? Kremlinul o băgase pe mînecă.

gagarin 2După Sputnik USA intraseră in fibrilație. S-au temut de un atac atomic. Cel mai rău era scenariul că vor ajunge o putere de mîna a doua, că vor fi devansate de URSS, ceea ce era de neconceput. SUA era mai avansată tehnologic și avea resurse mult mai mari. Atunci ? Pe scurt SUA pierduseră prima repriză a cursei pentru cucerirea spațiului cosmic. Era și o lupta simbolică. URSS se străduia cu toate prilejurile să dovedească superioritatea comunismului. Cine ajungea primul pe Lună – era un aspect esențial al războiului ideologic care se purta după 1945. Manualele de materialism dialectic ( o știință fictivă, azi dispărută) ne invățau că trăsătura fundamentală a lumii contemporane era lupta dintre comunism (care va triumfa, firește ) și capitalism (condamnat să piară ). Cf. ziselor Moscovei revoluția mondială roșie va ieși invingătoare, dictatura proletariatului se va instala pretutindeni. Așa au zis Marx, Lenin, Stalin, Hrusciov. Așa că episodul Sputnik confima că lumea se indrepta neabătut în această direcție. Lumea liberă va pieri sub loviturile patriei sovietelor, URSS.

lunaLa inceputul anilor 60, într-un discurs, JF Kenndy ceruse ca pină la finele deceniului SUA să trimită un om pe Lună. Era o mare provocare…Puțini au crezut că este posibil. Discursul avea drept scop diminuarea șocului produs de avansul sovietic. Trebuia înlăturată panica americanilor în privinta superioritații URSS. Lumea urmărea cu sufletul la gură această cursa pentru supremație. Cine se va impune? Orice lansare de satelit în spațiu – de la Cap Canaveral sau Baikonur – se bucura de o enormă publicitate. In acest context fierbinte îmi amintesc socul produs de trimiterea primului om în cosmos – sovieticul Iuri Gagarin la 12 aprilie 1961. SUA păreau KO. Kennedy avea de ce să țină acel discurs. Lumea nu credea că SUA mai poate ajunge din urmă URSS. Pentru toți era clar că rușii vor ajunge primii pe Lună. La mine în cartier, la Bariera Vergului, toți copiii știau ca URSS este superioară SUA. Așa ni se spunea la școală, auzeam la radio, vedeam la televizor, așa scria in ziare.

luna 6Si totuși nu a fost așa. Spre mirarea noastră, SUA au reușit în numai cițiva ani să recupereze decalajul care le separau de URSS. La 20 iulie 1969 Neil Armstrong a coborît pe Lună. Un pas mic pentru mine, un pas mare pentru omenire. Eram contrariați, discuțiile între noi, niște adolescenți, țineau nonstop. Luna trebuia să fie un teritoriu liber de exploatare unde primii coloniști vor construi o societate fără clase. Ideologia în care fusesem educați primea o lovitură devastatoare. Cine să își imagineze că URSS va suferi o înfrîngere de asemenea proporții. Să ne îndoim de întîietatea comunismului și de viitorul lui? Unii dintre noi erau pro-americani convinși (mai ales după invadarea Cehoslovaciei în august 1968). Ii detestau pe ruși și țopăiau de fericire. Alții mai puțin – erau mai indoctrinați și mai prudenți.

În toamnă, la prima sedință UTC din septembrie s-a discutat subiectul. Era la ordinea zilei pentru că defetismul pătrunsese adînc în rindurile noastre (ne-a spus un delegat de la organizația de sector, parașutat printre noi la sedință). Insul ne-a lămurit repede că superioritatea URSS rămăsese intactă. Era numai o iluzie scornită de propaganda occidentală că SUA au devansat URSS. Ne prevenea să nu cădem victime capcanelor puse de Radio Europa liberă și Vocea Americii. Nu le mai ascultați, sunt niște mizerii. SUA se zbat luna 5intr-o criză economică fără precedent – a zis- care îi va aduce sfirșitul. Se înregistreaza proteste uriase in marile orașe. Bătălia pentru drepturile civile era în toi. Negrii sunt discriminați. Somajul face ravagii. Politia intervine cu violenta pretutindeni între Atlantic si Pacific. Nu mai zic de războiul in Vietnam. Etc.

Dupa citiva ani, eram student, am aflat ca acel ștăbuleț utecist prea convins de binefacerile comunismului, o zbughise în Occident și nu se oprise pînă la NY. A fost primul din promoția mea care a defectat. S-a spus că s-a dus să dea cîteva lovituri imperialismului și se întoarce. Dacă nu moare eroic acoperit de un drapel roșu.

Fragment din cartea de amintiri „Sunt un copil al războiului rece”, in curs de aparitie, 2019

STELIAN TĂNASE

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!