ÎN CAUTAREA UNEI EDITURI

Mă pregăteam, de curînd, să public un roman cu un editor destul de cunoscut. Îmi ceruse mai de mult o carte, si după tracasări de 3-4 ani, am isprăvit romanul cu pricina. Mereu cind mă vedea, mă intreba în ce stadiu sunt cu ‘cartea lui’. Temător că nu îmi voi ţine promisiunea, imi zicea că are un contract pregătit, să îl semnăm. Am considerat ideea prematură. Toate la timpul potrivit, i-am zis. Am reuşit în toamna trecută să termin romanul, i-am telefonat şi i-am zis “sunt gata” si i-am dus cartea la editură. undeva pe la Grădina Icoanei. Mi-a spus cît de bucuros este că îmi publică o carte etc. Pîna aici totul a decurs cu amabilităţi, fursecuri, petale de trandafiri şi apă minerală.

Corecturile au mai tergiversat lucrurile două luni. Auzind ca la ce editură public, un “păţit” cu acest editor mă previne să fiu atent, “nu e serios, nu plăteşte, e cam şnapan. Fii atent ! “Nu trebuia să mă prevină. Îmi publicase o carte cu ani urmă şi aveam o experienţă proastă cu el. Pe scurt, nu îmi incheiase contract, fofilindu-se cu multă imaginatie. Fofilat a rămas pînă azi. Am rămas fără un şfanţ de pe urma acelei cărţi. Singura consolara a fost că s-a vîndut bine. Mi-am zis că între timp a mai învăţat şi şi-a subţiat obrazul. Ei bine, de data asta totul a decurs bine. Cartea a fost în sfîrşit gata pentru a pleca în tipografie. Atunci am pus spinoasa problemă. Zic – Trebuie să semnăm un contract. Parca i-am dat cu leuca în cap. De atunci simpaticul editor a dispărut. Decît să semneze un contract, a preferat să se lipsească de romanul meu despre care zicea de cite ori mă vedea cît se bucură că va apărea la editura lui, că e onorat, blabla. Nici nu apucasem să discutăm termenii. De fapt, spera – ca şi la prima carte, să nu incheiem contract, să nu aibă obligatii, şă nu plătească drepturi de autor. Crede pesemne – ca mulţi editori romani- că îmi face un hatîr că mă publică, să zic mersi. Şnapan! mi-am amintit vorba amicului meu.

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Iulia spune:

    Fiecare autor se descurca cum poate cu editorul (mizand pe succes, poate face scandal sau/si, daca nu, apeland la amici). Problema cred nu poate fi rezolvata decat daca acele asociatii profesionale (existente cu numele totusi, din ce stiam, poate prea multe, de aici, lipsa coordonarii) ar face presiuni, asa cum poate face orice organizatie a societatii civile, negociind o lege, exista, cred o
    lege, exista si o agentie guvernamentala care ar avea in sarcina probleme de tipul asta.

  • elena spune:

    Asta cu „fiecare se descurca cum poate” e valabila in multe domenii si arata ca de fapt nu traim dupa reguli. Arbitrariul e stapanul, iar pagubele sunt incalculabile…
    In cazul de fata, probabil ca editorul si-a imaginat ca a iesit in castig faultand scriitorul. Rar iluzie mai…rudimentara!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!