Primul pas spre victorie Iohannis l-a făcut după primul tur, cînd a declarat că nu negociază cu nimeni pentru voturi deși asta putea să îl coste victoria. Din fericire, i-a adus-o. Asta a atras atenția asupra lui ca un candidat atipic. L-a singularizat pentru că nu a fost dispus la compromisuri, nu a vrut să plătescă un preț politicianist. A probat că nu vrea să facă obișnuitul troc de dragul puterii. În vremea asta candidatul PSD încheia tot felul de alianțe adhoc cu oricine avea niște voturi de dat. Poziția categorică a lui Iohannis a arătat o fermitate care a convins multă lume că el este omul care ne trebuie la Cotroceni și să îl voteze. A mers singur împotriva tuturor. Votul nu e o marfă ! a declarat. Aproape că a devenit un candidat antisistem deși era susținut de un partid.
Acest trend se continuă și după alegerea sa, cînd a spus că nu dorește să preia traseiști de dragul puterii. Chiar dacă cu ei ar schimba raportul de forțe din Parlament, majoritatea parlamentară ar fi alta, favorabilă PNL. Fără acest mesaj mulți parlamentari care susțin coaliția guvernamentală PSD&Co ar schimba tabăra și ar îngroșa rîndurile Opoziției, ar veni la PNL. Așa ar putea PNL în 2015 să facă guvernul. Iohannis a spus nu. Încă o dată nu vrea să plătească obișnuitul preț al tranzactiilor politice imorale și amorale. A luat primul examen, s-a poziționat corect.
Dar vine acum alt test, mai dificil. Pericolul il constituie băgătorii de seamă, interesații, sicofanții, șnapanii, servitorii, mafioții, lingăii, balabustele, marii corupți. Cei din PNL dar și din alte zone, inclusiv PSD și cei fără partid, dar cu interese clar-obscure. Ei deja iau cu asalt energic stafful lui Iohannis. De știut – sunt niște pești pirranha. Nu lasă nimic in urmă, au pîrjolit și pîrjolesc tot dacă îi lași prin preajmă. Pe cîțiva i-am zărit pe holurile Parlamentului zilele astea escortîndu-l simandicoși și aferați, plini de importanță, cu bale la gură de poftă. Mărșăluiau pe post de curteni în alaiul care îl însoțea pe noul președinte. Asta nu mi-a plăcut deloc și m-a îngrijorat. Cum am fost în stafful de campanie cîștigător din 1996 și 2004 cunosc bine fenomenul, l-am mai întîlnit pe viu. Și în 1996 și în 2004 s-a întîmplat la fel. Îndată ce cîștigătorul se cunoaște apar din neant tot felul de figuri din zona serviciilor, a afacerilor la negru sau la vedere și își oferă „aportul lor neprecupețit la propășirea patriei”. Sunt un pericol mortal. Dacă Iohannis va reuși să îi țină la distanță pe acești năimiți, acești mercenari, cum vreți să le spuneți, are o șansă să reușească. Inconjurat de ei, va face eșec. Parașutat din idilicul Sibiu în labirintul bucureștean, nu știu dacă se va descurca. Il vor ajuta destui să eșueze. E specialitatea casei.
Așteptările în ce îl privește pe Iohannis sunt extrem de mari. Aproape că se așteaptă un miracol din partea lui – asanarea vieții publice, prosperitate, investiții străine, locuri de muncă etc. Nu va reuși dacă se va alia cu cei care s-au compromis deja în guvernările anterioare. Va dezamăgi dacă se va înconjura de aceiași profitori arhicunoscuți sau mai obscuri, de cei care s-au specializat în învîrteli și afaceri pe sub mînă. Ei i-au terminat pe Constatinescu și Băsescu. Întîi lingușesc, se fac utili, etc. apoi își cer tainul. Dar liderul este cel care plătește întotdeauna, nu ei. La o adică, mercenarii – ei nu sînt fideli nimănui, se slujesc numai pe ei înșiși- își iau averea și se mută în altă tabără.
Primul test după alegerea sa Klaus Iohannis îl dă cu alegerea oamenilor de care se înconjoară. Competențe se găsesc, dar caractere mai deloc în această lume românească a establishment-ului. Totul, dar totul, va depinde de asta.