In acest sfirșit de săptămînă m-am preumblat cu folos prin Centrul istoric. Firește nu am ratat prilejul să fotografiez ( a cita oară?) fostul local Brenner (azi un restaurant italian) unde Tolstoi (m. la 10 noiembrie 1910 după ce a fugit de acasă) obișnuia să-și petreacă serile cu camarazii lui, ofițeri de stat major, aristocrați mai toți. Juca seara de seară cărți și pierdea solda. La cîte moșii avea în Rusia, nu conta…A avut parte și de alte distracții. A luat o blenoragie de la una din podăresele de care mahalaua Lipscani era plină. Dacă mă gîndesc bine, cea mai mare contribuție a românilor la măreața artă a prozei constă exact în faptul că i-au dat o blenoragie lui Lev Tolstoi. Atît.
Pe scurt- În 1854 martie 17, locotenentul Lev Tolstoi poposește la București. Era una din nenumăratele ocupații ale armatei rusești care s-au derulat între 1769-1958 în Valahia. Era era tînăr, 26 de ani, îi plăcea viața din armată. Se găsea într-un oraș european chiar dacă acesta păstra o amprentă orientală. Se ține de jocuri de noroc și de petreceri. Poposește adesea seara în localul Brenner, cel mai modern din acel timp. Oferea bucătărie germană mai ales. Era cel mai luxos și mai modern din București în epocă. Fusese deschis cu un an înainte. Se găsea la răscrucea dintre ulița Germană ( azi str. Smîrdan) cu ulița Stavropoleos. Imobilul există și azi spre mirarea mea. Nu știe nimeni despre semnificația locului, nu se vede nicio placă comemorativă, așa cum ar trebui (vezi imagine pe Instagram si blog azi)
Aici se distra Lev Tolstoi cînd nu robotea la palatul Știrbey de pe Podul Mogoșoaiei unde se instalase comandamentul rusesc. I-a plăcut să frecventeze și femeile „publice”, femei de moravuri ușoare din București. Li se spunea tîrfe, curve, grizete sau podărese pentru că își agățau clienții pe uliți/poduri. Podul Calicilor, Podul Tîrgului de afară, Podul Mogoșoaiei. Erau o mulțime și erau și frumoase. Iar de cînd cu războiul veneau din toată Europa în căutare de clientelă. Tolstoi a avut ghinion. S-a molipsit de o boală venerică. A fost tratat de un medic român cu care a rămas prieten apoi mulți ani.
Nu a rămas mult timp aici. În iunie 1854 a primit ordin să se retragă. Începuse războiul Crimeii. A luptat în Caucaz. Nu a mai revenit niciodată în Țările române. Urmele trecerii sale prin București apar în cîteva pagini din jurnalul lui și în corespondență.
Cîteva informații. În București în 1854 prostituția era reglementată de o lege din 1846. Erau mai mult niște instrucțiuni (cu nr. 215) pentru Agie (poliție) în legătură cu cea mai veche meserie din lume și erau date de Comisia sănătății. Se încerca prevenirea unor situații nedorite de genul celei pățite de Lev Tolsoi – răspîndirea unor boli venerice și mai ales a sifilisului ( numit în document “sfrințeală”). Pentru asta “femeile publice“ trebuiau atent supravegheate. După cum vedem nu a fost de ajuns. Printre victime, Lev Tolstoi – tînăr locotenent în armata pravoslavnică.
STELIAN TĂNASE
Copyright DESKREPORT