20181231_063828Bunicul meu matern, Filip, in casa caruia am trait primii 7 ani – a fost cel mai influent personaj din copilăria mea. Dominator, avind un fizic masiv, nu ii ieseai din cuvint. Semăna cu un star de la Hollywood din anii 40, Clark Gable. A fost un pasionat jucator la Loto. Conversațiile lui favorite se învîrteau in jurul unor abstracții din care copiii nu înțelegeam nimic. Nici mama și nici tata – nepăsători față de pasiunea lui. Altfel om respectabil și cam sever. Neamț de lingă Brașov. „Neamțul” cum ii ziceam uneori cind eram adolescent, vedea cu ochii minții numere, combinatii, înșiruiri, repetiții…Numerele erau niște personaje, așa li se adresa – fățarnicul șase, fidelul 15, seriosul 31… A sperat toată viața (a murit la 59 de ani, în zilele cind dădeam bacalaureatul/1971) sa se intimple un miracol si să ciștige la loto. Era o chestiune de prestigiu, să-l invidieze vecinii. Pentru el a juca la loto era o știință. Trebuia să vii de acasă cu numerele pe care voiai să le joci. Astfel se comporta un jucător adevărat spre deosebire de ageamii, cei care jucau doar intimplator. Nu aveai voie să bagi degetele in săculețul cu nasturași de lemn care aveau inscrise cele 49 de numere. Săculețul de pînză se găsea la indemină pe tejgheaua de la agentia loto din colțul străzii. Nimic mai simplu să te faci om! Ieșeai de pe Popa Lazăr, pe Avrig, ajungeai la un scuar cu bănci. La colț pe mina stingă se afla o pravalie în rind cu altele – alimentara, reparații încălțăminte, parca și o frizerie.. Avea doua vitrine strîmbe și cam murdare. Podeau era frecată cu petrosin. Aici fusese pină la război tot o agenție pentru jocuri, se numea după patron, Stănoiu. Mama fusese cu fata lui in clasă și reușea că cistige premiul intîi mai în fiecare an. A povestit cu mindrie toată viața cum o depașea la învătătură pe fata aceea adusă la școala cu mașina de un șofer in uniformă, care avea servitori și învăța pian acasă. Mama era o fată simpla, de muncitori, cealaltă o burgheza instărită. Mama a păstrat urmele inferiorității ei de clasă pînă tirziu, după 89. Si nu știu dacă s-a vindecat vrrodata. Cred că nu. Unde fusese Agentia Stănoiu in anii 50/60 se gasea LotoPronosport.

20181231_065645Mai ales după ce Taia a ieșit la pensie – prematur, pe caz de boală, a facut un atac cerebral – și-a gasit în loterie și numerele lui misterioase o preocupare…. Se plictisea în apartamentul de două camere pe hol unde locuia în comun cu incă o familie, plasată de Spațiul locativ. O familie de două persoane (Maia si Taia ) avea drept la o cameră. Taia avea timp berechet să facă socoteli și să viseze… Se gîndea la numerele lui cistigătoare în fiecare zi a săptămînii. Incerca să ghicească ce numerele vor iesi la următoarea extragere. De asta depindea totul. Cum se apropia ziua cea mare, joia, am impresia, nu mai avea liniște. Se învîrtea cam nervos prin casă, dar și plin de speranță. Joi seara asculta lipit cu urechea de radio cînd se transmiteau numerele ciștigătoare. Un ritual. Venise ziua hotărîtoare. Il vedeam – cînd asistam uneori la scenă – cum – pe măsură ce crainicul anunța numerele – se desumfla, si bombănea nemulțumit. Era ca un copil căruia iei jucăriile. Ceva se intimpla de fiecare dată și schema lui nu ieșea. Vineri era trist. Simnata începeea să refăca socotelile și calculele. De fiecare data părea că a înțeles în fine unde greșise (de ex, de ieșise dece ieșise 14 și nu 35) si next week era sigur că va nimeri combinația fericită.

Se așternea iar pe calcule savante după o gazetă care dădea săptămînal statistici, scheme de ciștig, făcea biografia fericiților cistigători. Taia se vedea acolo cu o poză, zimbind fericit cu un teanc de lei/hirtie în brațe. Gazeta se vindea la agențiile loto din oraș. Citea asta nu Biblia. Ridea de superstițioșii care se duceau la biserică sa se roage la D-zeu sa le indeplinească dorințele. Ca să-și cumpere neprețuita gazetă, se ducea lunea să dea o raita pe la agentia loto. Aici găsea și alți jucătorii pasionați din cartier și chibițau. Uneori Maia se ducea după el să-l aducă acasă. În calculele obscure lui s-ar fi mulțumit sa cistige și o masina – Pobeda, Fiat 500, Wartburg dacă tot rata marele premiu în bani. Dar in esență dorea bani ca să-și cumpere o căscioara la mahala, prin Giulești, de unde se trăgea și unde avea rude. Avea un prieten din copilărie, domnul Mazilu. Stătea la 20181231_065601curte, scăpase de demolare (Taia nu reușise, fabrica SET se extinsese și îl mutasera silit din Obor vizavi de stadionul 23 august). De la casă cu curte, la bloc, era o decădere, nu s-a adaptat niciodată. Ii plăcea să stea la taifas in curtea din Giulesti a d-lui Mazilu o zi întreagă. Jucau table, cărți, se amuzau printre pisici și cîini. Cind i se făcea de ducă, Taia lua tramvaiul de dimineața de vreme și traversa orasul pe traseul Obor/ Giulesti să regăsească paradisul pierdut al copilăriei lui. Venea pe seară acasă, înviorat. Spera să ciștige la loto într-o bună zi și să-și cumpere o casă pe pămint, cu pomi, undeva la marginea orașului.

Nu-mi amintesc să fi ciștigat vreodată ceva, deși nu a fost săptămînă în care să nu-și fi depus la agentia Loto numerele alese după o stiință pe care numai el o înțelegea dar care din păcate a dat chix de fiecare dată.

Fragment din volumul „Sunt un copil al războiului rece”, in curs de apariție.

STELIAN TĂNASE
DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!