“ La 8 septembrie este ziua nașterii Sfintei Maria, din Ana și Ioachim. A fost un copil făcut tîrziu, asta pentru că Joachim se răzvrătise împotriva lui Dumezeu și a fost pedepsit. Abia după ce și-a ispășit păcatele în desert, îngerul Gabriel a vestit-o pe Ana că va avea un copil… “ Asta am auzit într-un sat Plătărești, copil fiind, pină-n școală. Acasă, în București, “la oraș”, cum se zicea, ar fi fost imposibil, pentru că părinții se temeau. Cred că erau și atei în acel timp. Am fost botezat la biseria Sf.Nicolae din Obor la presiunea bunicilor. Ai mei cred că s-ar fi lipsit. Era în 1952, stalinismul era la apogeu. Un asemenea fapt – să-ți botezi copilul – putea trece drept un gest de frondă. La țară, era mai ferit și presiunea mai mică. Așa că tot ce mi-a rămas din copilărie, ca educație religioasă sunt rugăciunile învățate la țară și poveștile pe teme biblice întîmplate mereu la cină uneori după. În casa de la țară erau icoane peste tot (la București nici una). Aici seara nu aveam voie să mă culc pînă nu spuneam o rugăciune. Si asta mai era cum era. Dar înainte să mă reped să mă înfrupt din ce era pe masă, trebuia să ascult o rugăciunede mulțumire și să mă închin. Firește dupa ce eram controlat sever dacă mi-am schimbat hainele murdare cu altele curate, dacă m-am spălat bine în curte intr-un mare lighean de tablă, bunicul meu, moș Radu avînd ordin să îmi toarne apa. Fiind rupt de foame, eram nerăbdător să ajung la masă, să îmi umplu repede farfuria cu bunătăți. Așa că încercam să sar peste micile servituți și obligații. Fără nici un succes…
Probabil ați avut o copilărie frumoasă care v-a marcat, indiferent de micile constrângeri bigote. Vedeți, stimate domnule Stelian Tănase, de când ați început să scoateți la lumină elementele neplăcute ale personalității prezidențiale, practic ați ajuns în ochiul public un anti-Băsescu, s-au intensificat eforturile unora de a vă macula biografia dumneavoastră. Astfel orice acțiune a dușmanului (Stelian Tănase) e considerată un semn al unui caracter diabolic, ascuns, menit să înșele lumea, în timp ce faptele rele ale victimei sunt acțiuni necesare, justificate de țeluri înalte pe care chipurile le servește. Adevărul e că fiecare om greșește, dar depinde care e consecința acelei greșeli: suferă un om sau o națiune? Ceea ce apreciez la dumneavoastră e că nu țineți cu dinții la reputație și la o concepție imaculată în văzul public, una de „sfânt”. Asta îmi spune mie că dumneavoastră aveți un nucleu de personalitate, un sine pozitiv și de neschimbat în care credeți. Dacă nu ați crede în acest sine persistent, sentimentul identității dvs. ar fi amenințat și ați deveni dependent de alții, a căror acceptare ar deveni baza sentimentului identității sinelui dvs. Faptul că mergeți înainte pentru a vă susține opiniile e un semn clar că sunteți un om i n d e p e n d e n t.