propaganda comunistaPe cind eram in școală, de multișor, 1 și 8 martie erau niste încercări grele. Le-as spune eroice. Unii preferau să se scutească la cabinetul medical ca să nu vină la ore. Pe alții, părinții îi țineau cu treburi acasă. Ca să treci cu bine datele astea iți trebuia întii imaginație, apoi parale. De 1 martie treacă/meargă era Mărtișorul. Ieftin și bun. Toti elevii cărau în ghiozdane micile atenții puse cu grija de părinți în celofan pentru fiecare profesoară cu care aveai ore în ziua aceea. Ca să scape de o cheltuială prea mare foloseau și mărțișoare din anii trecuți – mergeau perfect oricînd.

Diriga era tratată separat, cu o piesă deosebită, căutată de mame prin prăvălii sau la ambulanți cu ceva timp înainte. Cine avea degete harnice și pricepute le lucra în casă. Imaginati-vă că-ntr-o clasa erau cam 30 de elevi, care ofereau 30 de mărțișoare. Cum suna clopoțelul și profa apărea de la cancelarie, depunea catalogul pe catedră. Atunci elevii năvăleau în jurul ei și o cadoriseau. Arătam ca intr-un afis de propagandă – profa inconjurată de elevi cu cravate roșii la gît. Recunoscatori, bucuroși, curați ca lacrima. Era ceva. Pină prin 5 martie, profesoarele umblau cu taioarele incărcate de mărțișoare. Apăreau în școala ca mareșalii sovietici după al doilea război mondial. Era chiar o problema să-și țină propaganda comunista 1coloana vertebrala dreaptă cu kilogramele alea pe ele.

Drama intervenea la 8 martie – ziua internationala a femeii, lansată de Clara Zetkin și Lenin. Intrebarea încuietoare era – Ce dracu să duci profei? Nu era simplu. Și distracția costa, firește. Daca veneai cu mina goala sau cu un fleac, te făceai de rîs in fața celorlalti. Funcționa și in școala o ierarhie sociala – cei cu dare de mînă, medii, și sărăntocii. Dar nu puteai să ignori așa-zisul eveniment. Se punea mare preț pe acea zi.Sa ti arati prinosul de recunoștintă, sum spunea limba de lemn.

Sărbătoarea venea din URSS, din tradiția primul stat al muncitorilor si țăranilor Arăta mai ales egalitatea femeii cu bărbatul. In teorie. Superioritatea coperta Sunt un copil al RRorînduirii comuniste. Vezi Doamne! Si cit de prețuită și respectată era femeia in lagărul socialist. Soție, mama, fiica, tovarașă de muncă etc. Se asundea că era folosită pur si simplu ca brațe de muncă, la cratiță, pe șantiere, în birouri, unde era nevoie de muncă multă plătită prost. Am înțeles asta mai tîrziu. Cert este ca in februarie se duceau campanii teribile pentru creșterea producției, pentru îndeplinirea planului cincinal. Sa adunam sticle goale, fiare vechi, hirtie, etc. Se făceau mari mobilizări prin fabrici si uzine pentru 8 martie. Era o sărbătoare oficială. Una în sir cu altele care și ele erau un pretext pentru muncă in plus, pentru campanii de tot felul. 1 Mai, 23 august, ziua recoltei, 7 noiembrie. Le est de cortina de fier o duceam bucuroși și entuziasti dintr-o campanie într-alta, dintr-o sărbătoare într-alta. Mobilizați de partid și fericiți.

Fragment din volumul „Sunt un copil al razboiului rece” aparut la editura CorintBooks 2020.

STELIAN TANASE

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!