MĂȘTI, SPIONI, UCIGAȘI PLĂTIȚI

virgil tanaseAm revăzut filmul documentar „Afacerea Tănase” a amicului meu Liviu Tofan făcut impreună cu Ionuț Teianu. Un prilej de a rememora istoria aceasta spectaculoasă, tipică războiului rece. E vorba de trădare, de politică, de spionaj, de servicii și secrete. “Afacerea Virgil Tănase” a izbucnit in 1982 la Paris. Datele – la 18 mai un agent încearcă să îl otrăvescă pe Paul Goma. La 20 mai Virgil Tănase dispare de pe o stradă pariziană. Versiunile vehiculate de presă – a fost răpit, ucis, de Securitatea română. Emoția este mare, presa acordă multe pagini cazului. Se fac emisiuni de radio și teve numeroase care se ocupă de afacerea Tănase/Goma. La 9 iunie președintele Francois Mitterand într-o conferință de presă, intrebat de un ziarist de situație, răspunde ca urmărește ce se întimplă, paul gomaarată spre București, și anunță că va reveni și va face dezvăluiri la timpul potrivit.

La 19 iunie agentul român, Matei Haiducu (Hirsch) se întoarce la București. Aici îl întîlnește pe Ceaușescu, care îl decorează pentru îndeplinirea misiunii din Franța. Francois Mitterand anunță că amînă vizita in România, apoi o anulează definitiv. Haiducu se intoarce în Franța. Dispariția lui Tănase continuă să preocupe în cel mai înalt grad presa. O răpire in mijlocul Parisului nu se mai întîmplase de la cazul Ben Barka, opozant marocan, răpit din fața cafenelei Lipp în anii 60. A urmat un scandal enorm.virgil tanase

În Le Matin, la 31 august, Bernard Poulet scrie că Virgil Tănase e în viață, nu a fost răpit, nu e victima Securității române. Serviciile franceze (DTS) l-ar fi pus sub protecție, ceea ce se va dovedi adevărat. Dezvăluirea răstoarnă complet situația.

hernu 2Virgil Tanase este silit să revină la Paris. Cei trei, Paul Goma, Virgil Tănase și spionul roman Matei Haiducu, care avea ordin să îi asasineze, apar împreună – in aceeași zi – într-o conferință de presă cu intenția de a clarifica lucrurile. Într-o atmosferă de film prost, ceva între” James Bond” și “Timur și băieții lui”, producție Mosfilm, cei trei au dat explicații care nu au mulțumit pe nimeni. Așadar Tănase nu fusese răpit, Haiducu era un spion român care se autodenunțase serviciilor franceze, din motive de conștiință! El era spion, nu un asasin, zicea. Așadar, cînd a primit ordin să ucidă, s-a hotârit să se autodenunțe. Așa a pretins în fața matei haiducu 2ziariștilor. Era o situație rocambolescă și explicațiile celor trei au stîrnit multe suspiciunui. Enigmele au fost mai multe decît lămuririle.

Cartea lui Liviu Tofan “A patra ipoteză” (ed. Polirom, 2012 ) încearcă să găsească explicații în acest hățiș de fapte. El lansează ipoteza că Haiducu (aterizat la Paris în 1975) fusese întors de francezi de mai multă vreme. Haiducu îi avertizase atunci cînd fusese debrifat de existența dosarul Charles Hernu, ministrul apărării, care spiona pentru comuniști contra cost, încă din anii 50. Charles Hernu lucrase pentru bulgari, român și matei haiducu hirschsovietici. Așadar un megasecret de stat. În 1982, a intervenit povestea cu ordinul dat de Ceaușescu ca Goma și Tănase să fie lichidați. Haiducu primește misiunea asta – goma 2nu un asasin profesionist- pentru că după fuga lui Pacepa în 1978 rețeaua DIE fusese dezmembrată. Dacă nu îndeplinea ordinul, Haiducu risca să fie demascat că lucra pentru francezi, ceea ce DST a vrut cu orice preț să evite. Așa s-a născut toată mascarada cu așa-zisa răpire a lui Virgil Tănase, otrăvirea lui Goma etc. Presa, relatînd totul, a fost liviu tofanmanipulată inevitabil și, fără voia ei, informațiile au ajuns la București cum a dorit DST. Părea că Haiducu și-a făcut datoria, i-a asasinat pe cei doi, deci lucra în continuare pentru DIE/spionajul românesc. Ceea ce nu mai era adevărat. În aceste împrejurări Haiducu s-a întors în țară, a fost decorat de Ceaușescu cu Meritul militar, a reușit să-și ducă familia în Franța. Articolul lui Bernard Poulet a schimbat totul, inclusiv planul DST să il facă pe generalul Nicolae Pleșiță să defecteze – ca Pacepa în 1978.

Așa se încheie o afacere tipică de manipulare și diversiune a serviciilor de spionaj din care toată lumea a ieșit prost, cum spunea Anneli Ute Gabanyi, menționată de Liviu Tofan în prefață. Dar mai ales cei doi scriitori, Paul Goma și Virgil Tănase care s-au lăsat folosiți.
STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!