MOARTEA LUI BORGES ȘI BUSOLA

By 8 septembrie 2012Graffiti

Într-o seară, plimbindu-mă după ieșirea de la un concert ținut într-o veche abație, (Quartetul Modigliani cu Haydn, Schubert, Mendelsson, f bun) căutînd casa și biserica unde a predicat Jean Calvin, am găsit o placa înfiptă într-un zid, pe o stradă ingustă „la Grand’Rue”- semn că acolo locuise Borges. Uitasem, am citit chiar anul ăsta in iarna o biografie „serioasă” Jorje Luis Borges, dar îmi ieșise complet din minte că a locuit în timpul primului război mondial aici, a făcut școală cîțiva ani. Amintirile acestei perioade l-au obsedat toată viața. După Buenos Aires, Geneva a fost cel mai important oraș pentru el , orașul copilăriei, pubertății, adolescenței. Geneva, cu amintirile ei, a fost busola lui Borges tot restul vieții. Surpriza întilnirii cu imobilil banal unde a locuit Borges mi-a dat un fel de frison. În ultimii ani, ca scriitor am fost f aproape de el.

În tinerete l-am ignorat, in ciuda entuziasmului pe care un amic, și el cu veleităti literare, il avea pentru argentinian și îmi vorbea tot timpul despre „Moartea și busola”. Era moda scriitorilor sudamericani Marquez, Sabato, Carpantier, LLosa, Bastos. Borges nu era în vederile mele, îmi plăceau Sabato și Llosa. Nu Borges. Nu știu cum am ajuns la el, poate prin intermediul lui Danilo Kis, care mi se pare un Borges, balcanic. Cum Kusturica e un Fellini balcanic. La Kis am ajuns prin intermediul lui Michael Heim la Los Angeles in anii 90. MH l-a tradus in englezeste și m-a convins cit de mare scriitor e. E ! Mi-am dat seama după ce-am citit ” Criptă pentru Boris Davidovici ” și „Enciclopedia morților”. Un sirb-evreu emigrat la Paris din liberala Iugoslavie, unde a și murit în 89 fără să mai apuce să vadă căderea comunismului.

A avut timp să fie și uitat, cum mi-a spus un librar la Paris, unde am intrebat despre cărțile lui. Citind Danilo Kis mi-a venit cheful să il recitesc pe Borges care mi s-a părut a fi maestrul lui. Așa am ajuns să mă înamorez de el. Am făcut o cură cu carțile sale, luate in ordine, de la prima la ultima. Il citisem neglijent in tinerețe, doar cu un ochi, fără să înțeleg ce face. Mi se părea chiar lipsit de sens. Nu observasem prezența geniului, îl măsuram doar prin lecturile cotidiene. Basmul „Dracul si mumia „/2009/ și cartea pe care o voi publica toamna asta „Skepsis”, sunt omagii aduse lui.

Am rămas locului, pe la Grand’Rue, am făcut fotografii, am intrat prin ganguri și străzi inguste din vecinatate, să înțeleg ceva, dacă e ceva de înțeles. Recitind biografia de care vorbeam mai sus, odată întors la București, (numai pasagele despre Geneva), am descoperit că a locuit la acesta adresă numai 4 zile. După ce fugise din Argentina, s-a mutat in orașul copilăriei. A venit in apartamentul de la etajul doi la 10 iunie 1986 și a murit pe 14 iunie, din cauza unui cancer despre care știa demult. Rătăcea prin lume, numai să nu se mai intoarcă acasă la Buenos Aires unde era certat cu aproape toată lumea, familie, prieteni vechi, regimul politic. A murit ca un fugar.

În ultima zi la Geneva m-am dus la cimitirul PlainPalais să îi caut mormîntul. Mi-a dat informația un librar de la care am cumpărat „Dialoguri cu Borges”. Am găsit mormintul extrem de simplu, în acea dimineață, f. devreme. Răcoare, cimitirul pustiu…

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!