MONTAND DUPĂ CORTINA DE FIER

yves montand***1957, 17 septembrie, Louis Armstrong contramandează un turneu in URSS din cauza inăbușirii revoluției de la Budapesta

„In februarie 1957, Yves Montand și Simone Signoret, au aterizat pe aeroportul Băneasa impreună cu orchestra lor, impresar etc. Erau așteptați de oficiali, translatori, muzicieni, membri ai ambasadei Frantei, gazetari. Montand se afla într-un turneu in Europa de Est. Prima etapă, o lună în URSS, decembrie 1956, pe ruta Moscova – Leningrad – Kiev. Apoi, cîte o saptamînă la Varșovia, Berlinul de est, Praga, Budapesta, Bucuresti, Belgrad, Sofia… In martie, inapoi la Paris. Momentul era prost ales. În octombrie Varșovia era inconjurată de Armata Roșie care amenința să ocupe orașul pentru a înăbuși dorința de libertate a polonezilor. La 24 oct. la Budapesta a izbucnit revoluția. La 4 noiembrie Hrusciov a trimis tancurile împotriva insurgenților. Șocul a fost enorm. Șase săptămîni mai tîrziu, Montand debarca la Moscova.

Invitația pentru turneu era mai veche, dar in noile circumstanțe, turneul era problematic. Anticomuniștii erau de părere că spectacolele lui Montand în URSS cauționează Kremlinul. Goșiștii cred, dimpotrivă, că dacă renunță la turneu, Montand face jocurile reacționarilor! Mai e o chestiune, Montand este comunist. A participat la multe acțiuni inițiate de PCF. Hotărăște în cele din urma se plece in turneu, de curiozitate dar și pentru gajul enorm pus la dispoziție de Kremlin. Banii sunt bani, totuși. În plus turneul prin circumstanțele lui deosebite avea să se bucure de o meditizare puternică.

Montand vrea să vadă la fața locului ce se întîmpla. Aici a dat zeci de spectacole și i-a întîlnit pe liderii URSS, Hrușciov, Bulganin, Molotov, Mykoian. La un dineu restrins, a stat de vorbă cu ei 4 ore, despre Stalin, Polonia, Ungaria. A încercat să afle răspunsuri la intrebari pe care și le punea ca un comunist vechi. Mai tirziu a spus : “Les évènements de 1956-57 signifient pour moi la perte de la foi. J’entame une longue marche en moi-même. Je continue d’espérer. Je ne crois plus”.

yves montand 1In februarie 1957, Montand a concertat la București la Sala Floreasca plină mai ales cu oficiali curioși să vadă starul francez cunoscut din “Salariul groazei” care rulase cu mare succes. Publicul obișnuit a avut mai putin acces, biletele și nr. de spectacole fiind limitat. Nu știm dacă l-a întilnit pe Dej sau baronii lui. În memoriile ei, Simone Signoret ( “La Nostalgie n’est plus, ce qu’elle etait”, ed.du Seuil, 1979 ) nu menționează o asemenea întrevedere. Fie că ea nu avut loc, fie că Signoret a uitat. Putem să credem că a avut loc pentru că tipicul programului schițat de Moscova s-a păstrat în toate capitalele est-europene. Concerte și întrevederi cu lideri locali. Cei doi au pus întrebări gazdelor lor despre soarta Anei Pauker, care avea mulți amici in Franta, chiar in conducerea PCF, Maurice Thaurez liderul comunist francez o cunoștea bine, din Franta din anii 20-30, și de la Moscova în anii 40 de la Komintern. Fosta nevasta a lui Thaurez avusese grijă de Maria, copilul ei făcut cu un agent Komintern, ucis de nemti in 1943 in Belgia. Și alți comuniști de la vîrful PCF o cunoșteau bine. Din 1952 Ana Pauker este mariginalizată, scoasă din funcții, iar in 1953 fusese și arestată pentru trei luni. O salvase moartea lui Stalin survenită la 5 martie 1953, și intervenția lui Molotov pe lîngă Gheorghiu Dej. coperta 2Ana Pauker era bună prietenă cu soția lui. In Franța prietenii Anei Pauker îi rugăseră pe cei doi artisti in turneu est-european să se informeze de soarta ei. Din 1952 cînd căzuse in dizgrație in 1952 nu se mai știa nimic despre ea. In 1957 era în încă viata (a murit de cancer la 3 iunie 1960).

Ce-și mai amintește Simone Signoret în amtirile ei este clădirea Casei Scînteii asemănătoare cu cea din Moscova, unde o vizitează pe Constanța Crăciun, ministrul culturii. Ne mai spune că românii nu au fost întrebați dacă vor comunism sau nu, le fusese impus cu forța de Armeta roșie. Simone Signoret observă că la București rușii sunt detestați – ca și la Varsovia, Budapesta, lucru inexact pentru Praga și Sofia. O pagina nu numai a entertainementului autohton, dar și de pură istorie a epocii comuniste.

Foto jos: Yves Montand semnînd autografe la București, în februarie 1957.

Fragmet din volumul „Sunt un copil al razboiului rece”,aparut in 2020.

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!