Galeria de personaje. Bun de agățat în perete. E un second-hand tipic. Volatil, de acvariu, o umbră. Il știu de o bucată de vreme. Nu a produs nimic, deși în urmă cu vreo zece ani eram convins că va realiza unele lucruri. Ca va ieși la vedere cu ceva. Doar că s-a mai îngrășat și a adunat ceva parale în conturi. E un ratat exemplar. Face umbră degeaba. E un lest, un om de prisos. Taie frunză la cîini. Lehamitea, lihtisul, flegma i se citesc pe figură, ca și cinismul. Poartă o mască, cea a orgoliului nemăsurat. Ii privește pe toți de sus. Iși plimbă aerele mortificatoare prin lumea mare convins că e un semizeu, că ar fi ceva de capul lui și că nimeni nu este ca el. Un mare vanitos. Are un ego supradimensionat. Se da curteni9lro sai drept infailibil.
Drama lui este că de fapt este o nulitate. E total gol pe dinăuntru. Nu știe ce să facă cu el însuși. Nu are intrebuințare. Altfel ar fi făcut in viață ceva cît de cit onorabil și ai fi găsit și tu ceva in CV-ul lui. S-a strecurat ca un vierme cu papillon prin lumea bucureșteană, s-a învîrtit printre granguri. A dat din coada aia de păun pe care o infoaie la cerere pentru curioși cind vrea să impresioneze. Și-a vindut sufletul de mai multe ori, unor diverși, și o va face pina la moarte. Ca tehnică- se dă prieten cu tine pînă cînd se întoarce împotriva ta. E un scorpion ! Maestrul trădărilor și loviturilor de cuțit în spate. Te face dacă îi iese ceva, dacă primește un tain, cei 30 de arginți. E un Iuda. Ia bacșiș fără jenă de oriunde dacă îi rentează. E un perfect amoral.
Cum nu face nimic trebuie să își umple timpul cu ceva. Ocupația lui favorita e să curteze granguri. Faptul că se găsește în anturajul unui marcant îi dă fiori și o f bună părere despre el însuși: Mai ales cînd frecventeză un ministru, un șef de partid, un premier. Cu cît vînatul e mai sus, cu atît e mai umflat în pene. E foarte mișcat de onoarea care i se face. Il orbește funcția, nu persoana. Altfel ar oberva că patronul politic respectiv e un Gîgă, un domn Goe îmbătrînit in rele, un șnapan care mîine va cădea în glod de unde s-a cocoțat. Am văzut d-ăștia mulți, orbiți de propria lor măreție, care azi sunt deja uitați. Zac undeva in scîrnă. Apropierea de putere ii dă personajului nostru un simulacru de caracter în lipsă de altceva mai bun. Sluga din el se trezește brusc. Are ceva dintr-o umbră. E un second-hand. Nu il vezi în realitate. Ce vezi tu e doar o siluetă fumurie proiectată pe cer.
Freacă in palatele puterii clanța prin anticamere. Se prezinta la biroul excelenței sale și se crede în prostia lui un inițiat in secretele zeilor. Iși plimbă rînjetul pe coridoarele puterii și nu observă ca e doar o slugă de casă mare, nu un om liber. E un hamal de hotel de lux căreia i se cere sa aducă un juice, să care bagajele, să cheme un taxi. Ăsta e personajul, nimic mai mult. Dar ce e drept știe să facă plecăciuni.
El e cel care toarnă în ureche verzi și uscate patronului. E un Iago, un conspirator veleitar dar harnic, un Belzbuth de mahala. E un bîrfitor periculos, colportează, duce vorba de colo colo prin oraș. Cu bosa asta că e un ins informat, îți împărtășeste așa-zise secrete – marea lui plăcere. Periculoasele intrigi pe care le țese vin din invidie și resentimente. Nu suportă succesul altora. Te urăște instantaneu dacă îl umbrești, dacă ai un merit la care el doar aspiră, pentru că pur și simplu nu e în stare să iasă din mediocritate și nimicnicie. E fricos, stă în umbră, nu își asumă nimic.
Bref, uneori își dă ifose de articler la gazetă. Asta ii da un aer de boem, de independent, de marțafoides cita scîrța scrâa pe hirtie. Noroc că nu are pic de talent. Cind e nevoie face servicii patronului său cu scrisul lui puțintel. Te acoperă de rahat, are din abundență la gură și te împroașcă. Se preface că scrie pamflete, adesea nesemnate, că nici curajul nu il dă afară din casă. Rămîne totuși omul umbrei, al firidelor ascunse, al ferelii. Cind primește ordin – să trăiți am înțeles – te bălăcărește fără scrupule, că oricum n-are. Dacă iese banul, înseamnă că servește o 
cauza bună. E singurul lucru care il intereseaza, dincolo de a-și satisface orgoliul nemăsurat. E de vînzare, mereu disponibil, pentru bani face orice. E singura religie in care crede. Cind atacă devine brusc fiară. De fapt – e o țață, pune mîinile în șold și te toacă cu gura. Nu o face decit cind știe că are protecție și tu ești victimă sigură. Apoi se duce la stăpinul lui și ii arata ce ispravă a făcut și asteaptă un os ca recompensă.
E un provincial mărunt, e corupt pină în măduvă, cinic, mediocru, e un sfertodoct. Fără nimic serios citit la viața lui, fără o meserie și ocupație precisă. Dacă ar fi fost altfel, cine știe ce ar mai fi ambiționat. Deși cred că nu, pentru că de fel e un mare leneș. Se consideră prea sus ca să se ocupe de ceva concret. Ar fi incercat în alte circumstanțe să își dea doctoratul, să scrie cărți, să ocupe un post unde ar fi putut să și facă o treabă serioasă – chestie de care se ferește ca dracul de tămîie. Un ambasador putea fi, un afacerist veritabil, un ministru. Si el a ajuns un biet găinar care trăiește din stipendii. Ar fi fost prea mult să se ia in serios, avînd în vedere puținătatea personajului, lenea și mai ales impostura lui.
Asta este trăsătura esențială a personajului, secretul lui. E un impostor, un Hlestakov, un Ostap Bender, un Felix Krull. Într-o lume a meritului ar fi un zero barat. Într-o lume a imposturii – cum este cea românească în tranziție – trece și el drept cineva. Și-a confecționat o glazură de sfătuitor al grangurilor. Îi învață pe alții ce nu știe el. Mulți trăiesc din ocupația asta bănoasă și suspectă la București. Slugăresc un stăpin cu știință lor volatilă – cea a nimicului. Dă din clanță solemn și asta e tot. Tot personajul e o aparență. Pare să fie o persoană, dar nu e. In viața reală e o ficțiune. E o umbră pe un zid și atît.
El să fie personajul pe care il caut de atita vreme pentru „Partida de vînătoare” ? Nemernicul nu are date să reziste preț de 500 de pagini. Face doar de o apariție episodica undeva in fundal. ( fișă de roman – Partida de vinatoare )
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro