O puternică seznație de deja-vu m-a bîntuit toată noaptea trecută, conectat pe televiziunile de știri cunoscute – BBC, CNN, Euronews. Am fost contemporan cu mai multe puciuri. Cele mai puternice impresii le am despre lovitura coloneilor din Grecia 1967. Apoi din septembrie 1973 in Chile cind Pinochet l-a inlăturat pe Allende ( ambii masoni, unul marxist, celalalt anti). În decemrie 1981 cînd generalul Jaruselski a instituit legea marțială în Polonia și a arestat liderii sindicatului Solidarnosc. Si ultima – în august 1991 cind la Moscova o facțiune a Armatei roșii, serviciile secrete aliate cu un nr. de bolșevici de la vîrful PCUS au încercat să oprească reformele și să îl înlăture pe Gorbaciov – au eșuat. Fiecare din aceste puciuri are trăsături distincte. Pe unele le-am regăsit în tentativa de lovitură militară din Turcia.
Am ținut citiva ani un seminar despre tipologia loviturilor de stat. A fost unul din subiectele mele favorite. Nu nu mi-a fost dificil să descifrez scenriul jucat azi noapte. A fost o lecție școală. Cu intriga, actorii, figuratia, scenele de masă – mulțimea ieșită pe pe străzi la apelul ldierului detronat. Am avut și declarațiile unor lideri importanti din interior(puține) dar mai ales din afară. Decisivă a fost cea a președintele american venită cînd apele nu era clare. Obama a luat distanță față de puciști, (cind ei sperau un sprijin de acolo). El a trimis un semnal puternic că pucistii nu sprijinul SUA. Indecisii din armata turcă au basculat de partea lui Erdogan -care a putut din acest moment sa se intoarcă la Istanbul. Au primat rațiuni pragmatice, rolul Turciei în raporturile cu Rusia, și in acea zonă fff tulbure cu Siria, Afganistan, Irak, Iran. Turcia este a doua putere militară din NATO după SUA – are o armata de 1,2 milioane de oameni. Provocarea terorismului (Turcia eset bulversată de atentate) a fost si el o prioritate a Casei Albe.
Regimul Erdogan deși civil, nu respectă standardele democratice. Admiterea Turciei în UE; este aminată exact din acest motiv serios. Este un regim autoritar, bazat pe cultul persoanei lui Erdogan. Este și un regim corupt și trebuie amintit că subiectul corupției in establishmentul turc este tabu in presă. Orice articol pe aceasta temă este cenzurat și adesea autorii lor au de suferit, inclusiv cu inchisoarea. Nu il poti critica in presa turcă pe Erdogan. Regimul politic din Turcia are aparența unei democrații (Parlament, partide, alegeri, ) dar nu este. Este un regim autoritat cu e tendințe islamiste. Lui i s-a opus acum o factiune a armatei turce, armata care prin traditie este apărătoarea unui stat laic, in care religia să nu joace nici un rol, Armata a fost de la Kemal Ataturk încă – marea mută- principala institutie de tip european, care a susținut în secolul trecut modernizarea Turcie și a militat pentru un stat laic. Erdogan a ieșit din viziunea lăsată de Kemal Ataturk – fapt care a stîrnit multe critici.
Inca nu știm cla această oră cine sunt pucistii și ce vor , nici ce program au. Una din greselile lor este 1/ că nu au comunicat cine sunt si ce urmăresc. Altă greșeală 2/ au declașat prematur incercarea de a prelua puterea. Un puci incepe cu arestarea capilor, reținerea lui Erdogan ai a apropiaților lui ar fi trebuit să fie punctul de start. Cam asa spune manualul (vezi Malaparte „Tehnica loviturii de stat” si in Luttwak – „Lovitura de stat. Ghid practic”).
Din altă perspectivă, un regim nu poate să stea pe baionete, Nu pentru mult timp. Să înlocuiesti un regim autoritar și corupt cu unul militar nu este o soluție viabilă Uneori regimurile militare au dat rezultate (Chile sub Pinochet, sau Turcia după puciul din 1980 ) dar regimurile civile, democratice, sunt mult mai stabile. Cind scriu aceste rînduri – la cald – nu știu cum se va termina puciul. Știu doar ca nu va fi liniște, acolo, că haosul va guverna Turcia o vreme. Cauza – în ciuda boom-ului economic, Turcia este o societate fracturată și polarizată. O tendință este – pentru Turcie europeană, democratică. Cealaltă exact invers, vrea un stat islamic, simplu spus. ( VOI REVENI )
STELIAN TANASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro