O AMINTIRE DIN DECEMBRIE 1989

By 7 martie 2012Lifestyle

de DARIE PERCEANU

Era 21 Decembrie 1989. O zi rece, cu burniţă persistentă, nu împiedica mulţimea să aflueze pe 105, Rue Gabrielle din Bruxelles, unde se afla ambasada României. La geamurile multor case de pe acea strada, ardeau lumânări pentru « Revoluţia » română. Oamenii coborau din case cu ceai fierbinte şi dulciuri, să ne încurajeze şi să ne spună că nu se pot bucura de venirea Crăciunului, văzând la TV tragedia poporului roman….Am luat nu ştiu de unde din multime o porta-voce şi din stradă am somat ambasadorul român de atunci să se dezică de dictatura ceauşista şi să ni se alăture. Sărmanul ambasador, academician şi fost rector al Universităţii din Bucureşti, dar şi membru al CC PCR, George Ciucu,a ieşit după un timp la balconul ambasadei şi s-a adresat mulţimii, spunându-ne cu seninatate că n-a primit instrucţiuni de la Bucuresti în acest sens. Între timp ambasada devenise o fortăreaţă cu portile şi uşile baricadate şi păzite de vajnicii apărători ai lui Ceauşescu.

Desi, filaţi, filmati din interiorul ambasadei, ne-am decis sa nu renunţăm. Am solicitat ajutorul autorităţilor belgiene şi numeroşi belgieni, chiar câţiva parlamentari, care ni s-au alturat. A venit si dl Mark Eyskens, fost prim-ministru şi ministrul de externe în funcţie la acea dată al Belgiei care a cerut oficial să fie admis iî ambasadă. Discuţiile nu au dus la nimic. Am decis, alaturi de belgienii prezenţi, promotori activi ai « Operation Village Roumain » să facem o petiţie de condamnare a masacrelor de la Timişoara pe care urma să o depunem la Parlamentul European. Sub vânt, ploaie şi frig am strâns 313 semnaturi de susţinere a petiţiei de condamnare a luI Ceauşescu.

A doua zi, in 22.12.1989, mă pregăteam să merg la Parlamentul European cu petiţia şi listele cu semnaturi adunate in ajun. Am fost luat prin surprindere, când prietenii şi colegii mei din Departamentul unde lucram la VUB (Vrije Universiteit Brussel), au venit cu şampanie şi cuvinte de incurajare să-mi dea incredibila veste anunţată la radio : Ceauşescu a fugit cu elicopterul… Petiţia şi semnaturile stranse-n noaptea friguroasa din 21.12.1989 în faţa ambasadei au rămas doar amintire pe care o păstrez şi acum cu sfinţenie.

Între timp am renunţat la autoexilare şi m-am repatriat. Sunt din nou la mine acasă şi sunt fericit să fiu printre ai mei.

ILUSTRATIE Ultimul congres al lui Ceausescu

Spune-ți opinia, fă-te auzit!