O PAGINĂ DIN „SUNT UN COPIL LA RĂZBOIULUI RECE”

radio clasic„Am debutat bine in viata asta. M-am născut la maternitatea Donca Simo de pe strada Avrig linga hala Obor. Donca Simo era in acei ani „eroina clasei muncitoare’. Existau strazi, fabrici, statui, era elogiata in manuale si articole in presa. Nu murise schingiuita de sbirii Sigurantei cum spunea versiunea oficiala. Am gasit in arhive dupa 1989 ca fusese depusa la inchisoarea Dumbraveni cu diagnosticul „tuberculoza” – boala nevindecabila in interbelic. Sfirsise in 1937 la spitalul inchisorii Vacarestisi fusese inmormintata la cimitirul Izvorul nou. (…) La 17 februarie 1952 ma bucuram asadar de auspicii bune, astrele se pozitionasera OK, gratie acelei uteciste, zeița a vremurilor noi. O conjunctura cum nu se poate mai fericită. Mă potriveam perfect cu epoca aceea sîngeroasa. Donca Simo veghea asupra mea să nu mor prematur, să fiu sanatos, să am kilogramele corespunzatoare, să nu-mi lipseasca nimic – un deget, o ureche sau – D-ne fereste! – mai știu eu ce. M-am născut cu caiță pe cap, semn de noroc in viață. „O sa fie cineva!” Nașterea a decurs normal, chiar daca am scos strigătul de bun venit pe lumea asta cam tirziu, lovit la poponeț cu palma de o moașă. Încasam bătaie de la inceput, așa că totul se anunța minunat. Ideea era că dacă eram bătut, faceam și ce trebuie. Cu acel strigăt am aparut pe lume. Poate m-as fi întors în uterul mamei –d-aia am plîns pesemne – dar nu mi s-a dat nicio șansă. Dădeam de pe atunci semne ca sunt încăpățînat, recalcitrant și mă răzgîndeam sfisiat de indoieli. Așa am ramas pina azi. ”
*** Fragment din volumul „Sunt un copil al Războiului Rece”, aparut la editura CorinBooks, 2020.
***Lentila de contact, Radio Clasic & Deskreport. In fiecare vineri la 12,00. S-auzim de bine.

 

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!