O TELENOVELĂ LA SFÎRȘIT DE SECOL

bucurestiul de alta data1/

12 Mai a căzut in 1885 de Rusalii. Într-o duminică, zi de sarbatoare. Lumea a ieşit la plimbare prin grădinile oraşului, la Şosea, să petreacă. Totuşi această duminica a rămas in memoria epocii printr-o crima oribilă. 40 de ani mai tîrziu C-tin Bacalbaşa îşi amintea în cartea sa “Bucureştii de altadată.” “ Crima… a făcut enormă senzaţie în Bucureşti, atît pentru că victima era o doamnă cunoscută si de bună familie, cit şi pentru că Miulescu fusese un înalt funcţionar poliţienesc.”(pp. 24-5, vol 2)

Ce s-a întîmplat ? O tînără femeie a fost găsită moarta în casa în care locuia cu chirie, din str Soarelui, nr.16 (azi Theodor Aman, casa există). Descoperirea crimei au făcut-o chiar gazdele ei, soţii Nicolae şi Eufrosina Miulescu. Plecaseră după treburi prin oraş si lipsiseră la ora prînzului. Cînd s-au întors au găsit-o pe Maria Popovici într-o baltă de sînge în salonul casei. Avea gîtul tăiat, dar şi alte răni. Medicul legist Alexiu, de la spitalul Colţea, a notat în raportul de autopsie :” Maria Popovici a murit de moarte violentă.” “ Victima a fost strînsă de braţe şi antebraţe de mîinile criminalului. A căzut sau a fost pusă în genunchi. Mai în urmă a fost trîntită pe spate. Asasinul a pus mîna stîngă pe partea laterală dreapta a gîtului femeii, unul din genunchii lui a fost aplecat pe partea stinga… iar cu mîna dreaptă armată de instrumentul în formă de stilet sau şiş a produs rănile…”.cauzatoare de moarte.bucurestiul de alta data 2

Casa de bani era dechisa. Alte lucruri erau răscolite. Sabia lui Nicolae Miulescu, se afla pe pat. Revolverul gazdei, cu şase cartuşe şi armat, se găsea pe o etajeră. Miulescu reclama dispariţia a 18.000 lei, a unor bonuri impotecare de 13.000 lei, şi bijuterii.Jaful, constat[ poliţia, era mobilul crimei. Insusi DD Moruzzi, numit de o lună prefect al Poliţiei, a venit in strada Soarelui 16, pentru primele cercetări.

Cine sunt personajele dramei ?

Maria Popovici avea de 26 de ani cind a fost ucisa. Mai avea un frate, Constatin, care urmase dreptul la Paris şi era viceconsul al Romaniei la Salonic. Tînăra femeie avea ceva avere. Anume un han pe Calea Văcăreşti, la nr 64, de o valoare relativ importantă, din care îi revenea jumătate. Fusese căsătorita. In urmă, cu trei ani se separase de soţ şi se mutase în casa familiei Miulescu. In mai 1885, urma să se recăsătorească.

Nicolae Miulescu, fiul lui Miu Tabacu şi al moaşei Elenca Miuleasa. Practică mai multe meserii. A trait citiva ani in Rusia. Intors la Bucureşti face afaceri cu tutun. Este apoi administratorul unei moşii, şi funcţionar de primărie. Cînd conservatorii vin la putere, Miulescu fiind membru al partidului, este angajat la Monopolul tutunului. Aici conduce poliţia Dunării între Zimnicea şi Călăraşi. Este apoi numit comisar de Poliţie la culoarea de albastru, la Bucureşti. În 1876 cînd cade guvernul Lascăr Catargi îşi pierde postul. In 1885, cînd are loc crima, Nicolae Miulescu, este proprietarul unei tipografii (pe strada Bossel, lîngă Teatrul Naţional, pe calea Victorei). Asociatul lui Matache Papazopol îl descrie ca pe un “om violent, puţin onest, care căuta să îl înşele la socoteli“. Era căsătorit din 1874 cu Eufrosina, (Frosa), rămasă văduvă, în a cărei casă din str. Soarelui 16 locuia.

bucurestiul de altadata 1Fratele victimei, primeste o scrisoare trimisă de la Bucureşti, de Nicolae Miulescu. Asta la trei zile după asasinat. Miulescu în loc să îşi exprime durerea, cum ar fi fost normal, isi preciza cu lux ce facuce în ziua crimei. Lui Popovici afacerea i se pare curioasă şi trimite scrisoarea Poliţiei. Poliţia se grăbeşte să îi aresteze pe soţii Miulescu. Cei doi refuză să îşi recunoască vreo vină. Poliţia verifică alibiul. Suspecţii pretindeau că plecaseră la 12,30 de acasa. Trecusera pe calea Plevnei la un magazin, apoi la Lemaitre, pe cheiul Dimbovitei, Vizitase o ruda, undeva la Hala Traian, apoi ajunseseră în preajma bisericii Enei, si vizavi de teatrul National chiar lingă tipografia ai cărei proprietari erau. S-au întors acasă pe la 18,30 cînd au găsit-o pe Maria Popovici moartă. Pretextul acestei lungi preumblari erau cumpărăturile pentru o noua locuinţă. Să faci asemenea cumpărături duminica, de Rusalii, a părut suspect poliţiei. In plus alibiul soţilor Miulescu nu se verifica exact. Totuşi ei refuzau să se recunoască vinovaţti.

Lovitură de teatru. După trei luni, la 15 august, Miulescu, deţinut la închisoarea Văcăreşti, cere să stea de vorbă cu prefectul Poliţiei, DDMoruzzi şi face o declaraţie senzaţională. El se declară autor moral al crimei, fără a fi însă şi făptaşul. El spune că l-a tocmit pe un vecin, Iatropol, să intre peste Maria Popovici în casă şi să simuleze un jaf. Motivul acestei cereri ciudate era o datorie mare pe care Miulescu o avea faţă de chiriaşă. Miulescu cheltuise banii iar Maria Popovici îi cerea înapoi urgent, pentru că în iunie urmă să se căsătorească şi să se mute din casă. In felul acesta, declara el, simulînd un jaf spera să amîne scadenţa datoriei. Mai declara: că i-a cerut lui Iatropol “ Bagă de seamă, să nu o baţi, nici să n-o ucizi!”. Iatropol este adus la Poliţie. Alta lovitura de teatru: Iatropol neagă orice fel de amestec. El este confruntat cu Nae Miulescu. Poliţia constată că Iatropol e inocent. De ce a minţit Miulescu ? El explică prin dorinţa ca soţia Eufrosina să fie eliberată. Povestea cu Iatropol o scotea din cauză, însă îl acuza pe Miulescu şi mai tare, chiar dacă trei zile mai tîrziu el retractează.
VA URMA
ST

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!