La Focșani sîmbătă am avut o zi fastă. Am venit pentru lansarea volumului „Conversații cu regele Mihai”. Turneul național de promovare se apropie de final. Au fost Bucuresti, Iași, Cluj, Craiova, Brașov, Pitești, Arad, Timișoara. Urmeaza – după Paște- Suceava și Sinaia (13 mai, Castelul Peles, la Sala de muzică). Am plecat dis-de-dimineata din gara de Nord. Am calatorit cu o rablă de tren dinainte de 1989 care face 3 ore jumătate pentru 185 km – ca la începutul secolului trecut. In gară suntem asteptati (sunt cu Elena), dar surpriza placută este un cîine superb, cu care mă grăbesc să mă joc și sa fac poze ( vezi Instagram). Eu sunt tot fără Jimmy al meu, dispărut in noiembrie trecut. Caut să adopt/cumpăr alt Jimmy, neapărat un ciobănesc german. Astept oferte.
Orașul nu-mi face impresie, e construit în pripă, presărat cu imobile ante 89 peste demolările ceaușiste. 
Focsani a suferit un rău care nu poate fi reparat. Ce deosebire față de Oradea, Alba Iulia, Cluj etc…Pare că suntem în altă țară în comparatie cu orasele din Transilvania. Aici e un fel de Ferentari extins. Am citit destule pagini despre farmecul de altădată al Focșaniului. Unde o fi dispărut?
Intilnirea cu cititorii are loc la Casa Armatei, ora 12,00. Sala plină, nerăbdare. Începem la timp. Sebastian Oancea, gazda întîlnirii și Stefan Gheorghe, profesor la Universitatea Dunărea de jos, Galați, prezintă cartea si autorul. Elena Vijulie (ingrijitoarea editiei ) vorbeste despre felul cum s-a realizat cartea, transcrierea a 29 de DVD-uri, mai multe rînduri de corecturi, despre munca impreună cu editura Corint. Atmosfera este bună.
E rindul meu. Evoc figura regelui Mihai, felul cum l-am cunoscut de Paste, la Paris, în 1990, la biserica română….Despre destinul regelui, despre incercările de a reveni in țară…Trecem la capitolul întrebări, comentarii. Apar discuții, unele în contradictoriu, dar asta-mi place cel mai mult. Sunt în elementul 
meu. Dar timpul trece repede/repede. E vremea autografelor. O treaba deloc ușoară avînd în vedere numărul mare de cititori prezenți. Dar ce e scris și pentru noi!… Semnez toate exemplarele, vreo 80. Dacă ar mai fi fost 40-50 de exemplare si acestea s-ar fi vindut și-ar fi trebuit să le semnez. Cei care nu au prins să stie că găsesc de azi cartea la locul ei, în librăriile din oraș.
Mă întorc la gară dupa un lung taifas cu prietenii din Focsani pe o terasă. Este un tren la 19,00 care ajunge la Bucuresti, la 22,30. Reusesc sa fiu în timp și cobor dupa trei ore in Gara de Nord pe intuneric, exact de unde am plecat dimineata. Im fața gării inevitabilul șir de taxiuri ilegale, cu suprapreț. Schimb cîteva vorbe de dulce cu șoferii. Găsesc totuși un taxi cu preț corect și ajung acasă destul de repede. Suntem așteptați de la ușă de cele două pisici. Sunt cam supărate. Credeau că le-am părăsit.
https://youtu.be/QEuNri62y54
ST
DESKREPORT