PERFIDUL OCCIDENT ȘI MILIȚIANUL

The BeatlesOccidentul diavolesc se strecura in viata cuiva care traia la est de cortina de fier simplu. Cu blugi, pantofi cu toc cui, mai rar cu o motocicleta sau o masina. Chiar si mai modest- dar cu atit mai periculos – cu o pereche de ciorapi de nylon sau lame de ras Gilette. Pe la 12/3 ani eu m-am amorezat de muzica Beatlesilor. Asa am facut cunoștință cu Occidentul. Nu mai stiu cum s-a intimplat. Cred ca un coleg de clasa a adus un vinil, single, o piesa pe fiecare fata. Microsillon? Ma găseam la Internatul de la Voila (lîngă Câmpina), aici am învățat în clasa a 7-a. Tatal colegului banuiesc era diplomat si lucra la o ambasadă în Occident. Era acolo cu mine pentru că părinții nu aveau cu cine sa-l lase acasă. Am ascultat discul in cancelarie – blasfemie! Provocare! Eram elev de servici, cu o banderolă pe braț imi dădeam importanță. Singurul pick-up al școlii, o joarsă sovietică, se afla în cancelarie pe raft. Amicul a apărut pe seară, a scos discul dintr-un caiet cred, a ridicat acul…A urmat un șoc! Ce e asta? l-am întrebat. Ceva după care se înnebunește toată lumea!

beatles 6Sunetul era total diferit de tot ce ascultam. Aparatul de radio de acasă era o vechitură din razboi, Telefunken sau Blaupunkt, nu-mi mai amintesc. Apoi am avut un radio rusesc de import adus de tata la o zi de salariu. O hărăbaie cu pick-up deasupra. Ne lipseau plăcile, așa că pick-up-ul nu prea era întrebuințat. Plăcile stăteau sus pe șifonier. Nici nu ajungeam la ele. Plăci – asa li se spunea discurilor. Daca iti scapau una din mînă se spărgea. Aveam numai citeva, supra-ascultate. Tocite și zgîriate. Bani pentru altele nu se găseau. Un Mozart cu menuete, Ceaikovski si alt rus, parcă Glinka. Aveam și citeva basme Unul era ” Lupul păcălit de vulpe”- l-am ascultat cind eram la grădiniță de atitea ori că îl știam pe dinafară.

beatles 5Puber fiind, imi ieșea dinainte Beatles. Radio București nu difuza asemenea muzică. Era interzisă – reprezenta decadentismului burghez. Nu trebuia ascultată pentru că avea efecte nocive. Te zăpăcea, iți creșteau instantaneu urechile – asta cînd nu rămîneai surd. Regimul de democrație populară veghea să fim feriți de orice influență nelalocul ei. Persoane serioase vorbeau despre pericolele venite din Occident pe calea muzicii de dans. Nici nu era dans ci o scălîmbăială. Muzica subversivă ajungea la Bucuresti clandestin. Astfel Occidentul ți se strecura pe sub ușă și-ți acapara sufletul. Occidentul, cine nu știa, era dușmanul păcii. Intr-o zi – cînd proletariatul va ridica baricade sa dea bătălia finală – o să-l distrugem. Se spunea că Beatles, Elvis, Rolling Stones, etc. excitau instinctele primitive ale omului.

Imi aduc bine aminte de un număr al revistei Flacăra – publica un articol pe mai multe pagini despre nenorocirea care cuprindea tinăra generație din Occident din cauza rock-ului. Sălile de concert erau devastate undea cintau Beatles. Cind se rupeau scaunele, patronii sălilor de concert se considerau norocoși, c-au scăpat ieftin. Flacăra scria că se declanșase o adevărată isterie care zdruncina creierii fragili ai adolescenților Politia intervenea și se produceau nenumărate incidente. Aste se lega de consumul de alcool și droguri. Era un dezmăț, beatles 22moravurile decădeau. Occidentul era în criză. Se foloseau pilula si alte metode contraceptive ceea ce va duce la depopularea Vestului pină la sfirsitul secolului XX. Eliberarea sexului era o capcană enormă. Societatea de consum era pe ducă. Să ne bucurăm tovarași! Dansurile erau o maimuțăreală ca la zoo. Ținuta la fel – bărbații umblă ca fetele cu părul lung, pantaloni se poartă strimți, fustele sunt mini. Așa arta apocalipsul. Textele Beatlesilor, scria Flacăra, îndemnau la distrugere, la înarmare, la sinucidere si fac apologia capitalismului. Jurnalistul se intreba -Unde duc toate astea? Tineretul occidental era debusolat. In schimb cel al patriei noastre era ferit de asemenea tentatii, trăia fericit indeplinind visul lui Marx, Engels si Lenin.

Dovada decadentismului era ceea ce declarase John Lennon – „Cei patru beatleși sunt mai populari decit Isus!”. De aici ieșise scandal imens. Cei 4 au anulat mai multe concerte in SUA, discurile lor sunt incendiate în piețele mai multor orașe din sudul SUA. Au beatles 1avut loc – anunta TASS – manifestații de stradă impotriva formatiei. KKK s-a reactivat. Magazinele care vindeau Beatles au fost atacate cu sticle Molotov. De altfel, scria Flacăra, succesul formației încetase. Discurile zăceau pe rafturi nevîndute. Sălile rămineau goale, impresarul Epstein a contramandat ultimul turneu. Să fii jurnalist pe atunci iți cerea să ai imaginație (nu informație) și să ții linia partidului. Era și ceva bine, articolul era insoțit de fotografii. Așa i-am vazut prima dată pe John Lennon, Paul Mc Cartney, George Harrison si Ringo Star. M-am hotărit pe loc sa imi las plete cind voi mai creste si sa ii cer lui tata sa-mi ia o chitara. In rest – nu eram in pericol de contaminare. Distanța dintre Bariera Vergului și Beatles era cosmică.

Tot pentru Beatles am avut prima experiență – dintr-un șir lung- cu Organele. Ajunsesem în liceu clasa 9 sau 10, (1967/8) cineva mi-a pasat adresa unui fan Club din Londra. Naiv, am trimis o carte postala să cer o fotografie cu autograf. Spre mirarea tuturor din gașcă am primit după șase luni fotografia cu cei patru, plus autografe, tipărite nu originale, dar tot era ceva. Un maior de Miliție de la sectia 9 a bătut la ușă unde locuiam citeva zile mai tîrziu. Mama era singură acasă. Maiorul a intrebat-o unde e soțul? Nu am, sunt divorțată. Maiorul i-a dat deja o nota proastă mamei. A continuat – de unde aveam adresa, cum am trimis cartea postala la Londra, dacă mai corespondam cu cineva? Mama nu știa nimic, maiorul nu a crezut-o. Eram un cuib contra-revoluționar. Mama s-a speriat foarte tare, a plîns. Nu în fața uniformei albastre, ar fi fost umilitor pentru ea – era mîndră. A vărsat lacrimi numai după ce maiorul plecase.

M-am intors de la liceu. Mi-a povestit ce vizită avusese. Și fotografia? am întrebat. A confiscat-o milițianul. Pentru ea toți erau milițieni, nu conta cite stele avea pe epoleți. Si am auzit-o zicind, blindă cum era – Are doi copii acasă. Mama avea niște intuiții extraordinare. Luase cartea postală cu Beatles, s-o dea copiilor lui.

Fragment din volumul „Sunt un copil al războiului rece” în curs de aparitie.

STELIAN TANASE

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • joenegut spune:

    Dragă Stelian Tănase, cum văd în noi toți declanșezi nostalgiile pubertății/adolescenței. Cum descrii ideile dobitocului din Flacăra, la mine rămâne în memorie un articol de prin 65/66 din Scînteia Tineretului (cu î din i) în care erau puși la stâlpul infamiei niște tineri cu pantaloni strâmți la genunchi și soioși, cu plete soioase și cu cruci pe piept care cântau o muzică dezgustătoare de influență capitalistă. Da! Erau Sfinții adică viitorii Phoenix!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!