PIAŢA UNIVERSITĂŢII iunie 1990

14 iunie 1990 minerii năvălesc ca o hoardă sălbatecă la Bucureşti, după ce au fost poftiţi de liderii politici de atunci să “cureţe piaţa Universităţii” de…golani. Modelul Piaţa Tien An Men, 4 iunie 1989, Deng Siaopin, a fost urmat. În plus unii au vrut să arate că „tovii din conducerea de la Bucuresti ţin situaţia sub control”. Aşadar metodele bolşevic-revoluţionare nu au fost uitate. URSS încă exista şi nimeni nu credea că va dispărea. Pînă la putch-ul din august 1991 mai era un an. Abia atunci deţinătorii puterii de la Bucureşti s-au dumirit. Tovii credeau că în Romania va exista un regim „comunist cu faţă umană”, stil Gorbaciov. Cei din piaţă doreau democraţie de tip occidental. Ciocnirea era inevitabilă.

Imaginile barbariei de pe bulevardele Bucureştiului au făcut înconjurul lumii. Din acea zi entuziasmul Europei pentru zilele din decembrie 1989 s-a prăbuşit. Am fost priviţi ca un popor primitiv şi violent. Deşi au trecut mai bine de 20 de ani, nu cred că s-a schimbat prea mult în această percepţie.

Zilele acelui mijloc de iunie au fost printre cele mai negre din istoria noastră. Nimic nu va şterge pentru cei din generaţia mea amintirea lor.

Alătură-te discuției 5 opinii publicate

  • Dany spune:

    Trist dar adevarat !

  • Nae spune:

    O gluma amara din acele vremuri spunea ca scenele cu minerii erau difuzate pe..Animal Planet..

  • Daniel spune:

    Imaginea cu care am rămas în minte din acele zile triste a fost cum un simplu individ, care se afla în stânga mea, instiga la violenţă şi la agresarea celor din piaţă. Ulterior l-am reîntâlnit în zona de la Poliţia Capitalei. Era la fel de agitat, surescitat şi convins că trebuie să îi pedepsească pe cei care fuseseră în piaţă. La un moment dat s-a oprit deoarece rămăsese fără voce. După câteva minute a fost adus ca un trofeu u tânăr de către mineri. Fusese deja bătut bine de mineri. În acea zonă mulţimea adunată l-a primit cu satisfacţie şi a început să-i care pumni şi palme. la un moment dat o bătrânică isterică a început să urle acuzând-ul pe individul care rămăsese fără voce că este un simpatizant al celor din Piaţa Universităţii. Imediat, mai multe persoane, au încput să-l înjure şi să îl ia la palme şi pumni. Individul era stupefiat, nu mai avea puterea să reacţioneze din agresot devenise bruc un agresat. A fost bătut bine şi trimis la Poliţia Capitalei. Şi să mai zici că nu este un Dumnezeu deasupra.

  • Mi-a fost frică atunci. Vizitasem Piaţa de două ori, zi-noapte (eram încă piteştean get-beget, pre-student), dar nu cred că aveam nervi de erou cât să înfrunt minerii şi cucoanele alea cu dinţi de fier. Sentimentul a fost deopotrivă de spaimă, indignare, scârba, ură, disperare, laşitate. Un amestec de stupoare. Asta e ţara mea?
    Apoi a urmat greaţa, marca Ion Iliescu. Ulterior, speranţa Emil Constantinescu. Apoi păcăleala, finalizată cu al doilea mandat băsescian, la care n-am marşat.
    Poate scăpăm, totuşi.

  • cira vasile spune:

    am vazut la tv masacru din piata,a fost utat de tot ,si jungla are legile ei,acolo nu a fost nici o lege,daca ai fost in drumul tavalugului de mineri ai fost victima sigura.Ce nu pricep eu la atata amar de timp,cum de nimeni nu a platit ptr ce sa intamplat acolo(nu amaratii aia de muncitori care au fost manipulati si pe urma pacaliti si acum sunt vai de capul lor fara servicii si fara perspective in zona)ci creerele lucrarii,oameni care iau invitat la Bucuresti(sa nu imi spuna cineva ca sub amenintare sau putut porni cateva trenuri si au putut strabate atata drum)cand au incercat a doua ora la Costesti se stie rezultatul.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!