POVESTEA DINASTIEI – EPISODUL PATRU – COROANA DE OŢEL – VECHI CONFLICTE

Perioada care urmeză este pentru domnia regelui Carol dintre cele mai bune. Europa nu a mai cunoscut conflicte armate. Au fost vremuri de stabilitate. Romania a prosperat, s-a consolidat economic şi politic. Parcursese un drum lung, dar istoria nu se încheie niciodată. La extreme continentului, Imperiul Britanic, sub marea regina Victoria, cu insularitatea ei căuta să privească de la distanţă continentul. La cealaltă extremitate, Imperiul rus, cu două feţe, ca o monedă. Una asiatică, cealaltă europeană. Două imperii nemărginite, pentru care Europa nu poate fi decît un furnizor de necazuri. Pe continent puterea dominantă este după 1871 Germania. O ţară în continuă căutare de debuşee. Republica Franţa, după prăbuşirea Imperiului lui Napoleon al treilea, se reface încet şi visează la revanşă. AustroUngaria, este un conglogmerat de naţiuni cu interese divergente. O birocraţie numeroasă se întinde ca o plasă peste austrieci, unguri, sîrbi, români, croaţi, slovaci, cehi. După congresul de la Berlin, în Europa pare că echilibrul a fost găsit. Au fost decenii de pace. La belle epoque.

Este o perioda de progres. Industria, tehnica, par că sunt capabile să rezolve toate problemele. Oraşele devin mai salubre. Apar cinematograful, automobilul, telefonul, avionul. Oamenii o duc din ce în ce mai bine. Părea ca este numai o chestiune de timp ca marile provocări ale istoriei şi cunoaşterii să fie rezolvate.

Romania face parte din această lume. O ţară în plin progres. 1859 unirea, 1866 domn străin, constituţia, 1877 independenţa, 1881 regatul. Un sfert de secol remarcabil pentru istoria romanilor. Exporturile de petrol, cereale, vite, sare duc la o dezvoltare economică fără precedent. Căile ferate inexistente în 1866, ajung la 3000 km 20 de ani mai tîrziu. Populaţia urbană creşte cu repeziciune, ca şi ponderea micii burghezii şi a muncitorilor. Educaţia şi cultura sunt tot mai importante. O burghezie tot mai bogată şi bogată, mai educată duce greul modernizării Romaniei.

7. VECHI CONFLICTE

Nu este o transformare fără conflicte. Partidele îşi dispută puterea şi privilegiile ei. Carol se afla în mijlocul tuturor luptelor politice. Din 1866 pînă în 1881, a cîstigat treptat autoritate, prestigiu, iar Constituţia îi dă primul cuvînt în chestiuni militare şi de politică externă. Din fericire, Carol I domneşte, dar nu guvernează. Este un monarh constituţional. Respectul legii pentru el este absolut. Asta îl impune politicienilor de care este înconjurat.

Două chestiuni tulbură politica românescă. Întii: revizuirea Constituţiei, care lărgeşte dreptul de vot, fapt îndeplinit în 1884. Altul este politica externă. În 1883 Romania încheie cu Austro-Ungaria un tratat care va rămîne secret, pînă în 1914. Despre existenţa lui ştiu doar cîţiva dintre prim miniştrii. Secretul se explică prin sentimentele pro franceze ale opiniei publice. Tratatul ne asigură protecţia în cazul unei agresiuni ruseşti, dar şi o piaţă de desfacere pentru produsele agricole romanesti. În schimb, obstrucţioneză dezvoltarea industriei româneşti, din cauza regimului preferenţial al vămilor.

In 1888 guvernarea liberală de 12 ani cade. Au fost 12 ani de mari realizări, dobîndirea Independenţei în 1877 şi declararea Regatului Romania, în 1881. La mijlocul anilor 80, Ion C. Brătianu este tot mai izolat. Partidul Naţional Liberal este măcinat de controverse. O opoziţie unită se formează cu conservatori şi liberali dizidenţi. Asistăm la o escaladare a violenţei politice. Mitinguri, atacuri în presă la adresa Guvernului etc. Regele Carol îi cere demisia primului ministru. Ion C Brătianu, fireşte, o dă şi se retrage la Florica, moşia sa de lîngă Piteşti.

Ion Brătianu moare în 1891. Urmat, cîteva luni, de altă mare personalitate politică a epocii, Mihail Kogălniceanu.

Foto: Ion C. Brătianu, portret

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Patty spune:

    Acum vreo 2 ani i-am spus unui prieten ca de cand am inecput sa citesc carti de evolutie spirituala am inecput sa am tot felul de revelatii pe care le-am denumit instant drept cunoastere neaplicabila .Acum inteleg, datorita analogiei cu buldozerasul, ca eu traiam revelatii si ipoteze despre un EU dintr-un univers paralel si asta pentru ca eu nu aveam curajul sa ma opresc din sapat si sa ma folosesc de roti pentru a ma muta la alta (gandul asta a sunat tare scary) groapa.De vreo 3 zile am tot felul de imagini si senzatii ciudate legate de lipsa de oxigen, imagini pe care le-am mai trait o data pe la inc lui 2008, cand am fost indrumata catre cursurile de reiki Acum, scriind comentariul asta, tocmai mi s-a trezit in cap dorinta de a afla unde am murit si unde sunt ingropata. Ar fi cazul sa ma speri sau sa ma detasez iar si iar si sa iau ideile astea doar ca pe un talent literar?

Spune-ți opinia, fă-te auzit!