Pe urmele lui Marx, documentare la “Dracul şi mumia”. Am terminat romanul, e la editură deja, dar pentru o ultimă tuşă, cine ştie. La nr. 37, Clerkwell Green. Aici veneau Marx&Engels. Apoi la HighGate unde e îngropat, Marx – mort în 1883, la marginea de N a Londrei, departe. Îl rog pe taximetrist să mă aştepte. Găsesc repede mormîntul. Cîteva persoane la intrare, unde două băbuţe drăgute, într-o chicineta, dau lamuriri. Marx nu e departe. E o alee asfaltată, la stînga. Un bloc de piata ca soclu şi deasupra un cap de mari dimensiuni. E cel mai urît mormint din cite am apucat să văd pe aici. Un monument tîrziu, sec XX, anii ‘60 cred. Capul clasic, supradimensionat, cu părul zburlit, cel din portretele oficiale. Cîteva doamne se uită la el ca la o ciudăţenie, comenteaza, vorbind altceva decît engleza. (greacă, italiană, arabă, idiş). La întoarcere port o lunga conversatie cu şoferul, care, fireşte nu a fost niciodata la mormîntul lui Marx. Îi spun că n-a pierdut nimic.
Ca să mă intoxic cu Marx găsesc “The Red Lion”, o taverna cîndva, unde a cuvîntat Marx, însoţit de Engels. Odată celebră, tavernă din Soho a dispărut, iar localul apărut între timp pe acel loc, a dat faliment. Mă uit prin vitrină, se văd doar mese cu scaune puse deasupra. Locul e fără viaţă. In jur un sexshop (sunt în inima Soho), spatele unui teatru unde se joaca o evocare Michael Jackson, un magazin “vintage” de unde cumpăr un afiş cu tango. Găsesc uşor imobilul unde a locuit. Ploia mă aruncă într-un local, unde stau cocoţat pe un scaun înalt, manînc o specialitate locală indigestă. Între timp privesc prin vitrină.
În casa de vizavi, nr. 54, unde a locuit Marx, Dean Street, unde i-au murit trei copiii. Apoi s-a mutat mai sus, la nr 28. Găsesc uşor adresa pentru că văd cîţiva asiatici fotografiind de zor imobilul. Pe firma restaurantului de la parter apare numele lui Marx în litere aurite. Mică ironie a istoriei. Ap. unde a locuit la et.2. e marcat de o tabliţă albastră care aminteste ca aici a trăit Marx. (spre deosebire de nr. 54 unde nu se vede nici un semn). Cînd nevasta-sa, Jenny, a primit o moştenire, s-a mutat într-un ap. mai spatios, departe de agitatul Soho, unde lui îi plăcea. Plec repede, nu mai am timp şi chef să caut, dar asta-i boala autorlîcului care mă obligă la asemenea servituţi documentare.
Să fii la Londra şi să-l vizitezi pe Marx mi se pare o mare pierdere de timp. Singura scuza pe care o aveti este ca vizita era una de documentare. Daca-i musai cu placere…va inteleg.
Nu cred ca e ceva plictisitor in a vedea cine este cu adevarat cel despre care scriem. E de bun simt aceasta escapada si mi se pare oarecum ciudat ca nu v-a entuziasmat
Pe mine, desi eram deja de catva timp la Londra, m-a trans de maneca sa mergem sa vedem mormantul lui Marx… fiul meu, pe atunci de 24 de ani, cu studiile facute in vest (e drept, in Belgia, la Universite Libre de Bruxelles, unde a mai avut chiar si profesori stalinisti declarati). Pentru una care am studiat filosofie marxista la vrema studentiei, motivul pt care a tinut el sa mearga la Marx ramane, inca, un subiect de meditatie neepuizat. Altfel, de acord, monumentukl e urat, in schimb o plimbare mai ampla prin Highgate este destul de interesanta, mai ales daca nu ploua.