carol  1930Incercărilea de întoarcere făcute de Carol în ţară datează din 1927, imediat după moartea lui Ferdinand şi IIC Bratianu. Cît era în viaţă regele Ferdinand si IIC Brătianu Carol nu avea nici o şansă să revină pe tron. Dar după 1927 nimeni nu mai putea exclude scenariul unei întoarceri. Formula Regenţei nu era sigură. Carol însuşi şi-a manifestat de mai multe ori dorinta de a reveni, şi de a fi anulat actul din 4 ianurie 1926. Mai tîrziu Carol va pretinde că a fost alungat de pe tron, nu că ar fi renunţat la tron, şi că ar fi fost victima unei cabale organizată de mama sa, regina Maria, Ionel Bratianu şi Barbu Stirbey…Cine il susţinea pe fugar ? Simpatiile sale erau mai ales din zona armatei. Alt aliat era fratele său Nicolae care dorea să nu se mai ocupe de politică, regina mariapreferînd exclusiv viaţa particulara. Dorea să se căsătoreasca, ca şi Carol, să facă o căsătorie morganatică cu văduva Săveanu (Dolitti) Or, pentru asta, întoarcerea lui Carol era prima condiţie. Carol mai avea sprijin şi printre politicieni. Iulia Maniu şi Ion Mihalache nu priveau cu ochi răi întoarcerea sa. Ar fi fost un aliat important împotriva liberalilor, adversari ai restauraţiei. Sunt apoi intelectuali influenţi, amestecati în politică, precum Nicolae Iorga, Octavian Goga şi Nae Ionescu.

iuliu maniuLiderii PNT au făcut prima tentativă serioasă de a-l readuce pe Carol în ţară. În 18 martie 1928 a avut loc un miting la Bucureşti unde s-a cerut demisia guvernului condus de Vintila Brătianu. Liderii PNŢ au hotărit organizarea unui alt miting, de mari proporţii la Alba Iulia pentru 6 mai. Era vorba de a reedita marea adunare din 1 decembrie 1918 şi ceremonia încornorării din 1922. Substratului acestui miting era de fapt readucerea în ţară a lui Carol. 20.000 de manifeste cu o ‘ proclamaţie către ţară’ a lui Carol urmau să fie aruncate din avion. Cei 100.000 de participanţi trebuia să îl aclame ca “rege pe Carol”, aşa cum proclamaseră unirea în 1918. Carol trebuia să aterizeze din avion chiar în timpul desfăşurării mitingului. Apoi cei 100.000 trebuiau să pornească într-un marş pînă la Bucureşti. Sub această presiune guvernul trebuia să demisioneaze iar regenţa să îl recunoască rege pe Carol. Carol a părăsit Parisul la 28 aprilie. A trecut în Anglia, unde spera, datorită înrudirii sale cu familia regală, să poată organiza plecarea în România. Tentativa eşuează. Guvernul britanic sesizat de cel român îi cere lui Carol să VIntila Bratianu părăsească ţara. Cele două avioane închiriate pentru a face zborul în România sînt rechiziţionate. Manifestele sunt confiscate. La Alba Iulia mitingul are loc aşa cum a fost planificat. Se ţin discursuri antiguvernamentale, dar IORGA 3surpriza nu se produce. Carol se întoarce în Franţa, la Neuilly. Reşedinta sa din Paris devine locul intrigilor si manevrelor care pregatesc reîntoarcerea lui la Bucuresti.

La 3 noiembrie cabinetul lui Vintila Brătianu a demisionat. Citeva zile mai tirziu, Iuliu Maniu a devenit prim ministru. De această schimbare se legau multe sperante. Pentru Carol situaţia era complet diferită. Cind renunţase la tron dăduse presei declaraţii în care se arăta hotărît să trăiască în străinătate ca un simplu particular. După moartea regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu, după venirea la putere a lui Iuliu Maniu mai ales, atitudinea lui s-a schimbat. El arată acum intenţia de a se întoarce, de “a servi ţara”, de a-şi” revendica drepturile “. Era numai o chestiune de timp ca lucrul să se şi producă. În fond Carol este un ambiţios. Fusese educat să domneasca chiar de Carol înîi. De ce să rămînă un simplu particular, cînd un tron era vacant, îl aştepta. Spre deosebire de fratele său Nicolae, membru al Regenţei, Carol era pasionat de politică. Nu se imagina pentru restul vieţii ca spectator la cursele de maşini, răsfoind clasoare de timbre…A luat –în noile împerjurări – decizia să îşi recapete tronul, să fie rege, să aibă putere.

barbu stirbey 2Pînă în 1927 regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Barbu Ştirbey fuseseră obstacole prea puternice pentru o restauraţie. Nu existau circumstanţe favorabile. Ele apar in 1930, cînd criza economică şi politică cerea o schimbare. Populaţia îşi pune speranţele în revenirea lui Carol. Regenţa era prea slabă şi divizată. Forţele politice la fel. Intrigile de la Paris, din anturajul lui Carol, au luaseră amploare. Politicieni influenţi şi şefi militari s-au înţeles cu Carol să îl sprijine să se întoarcă pe tron.

Partizanii revenirii lui Carol pe tron aşteptau un moment favorabil. Clipa cea mare pentru ei apare la începutul verii 1930. Carol nu are un plan bine stabilit. Nu ştie dacă va fi din nou rege sau va primi un loc în Regenţă. Ştie însă că există un curent favorabil pentru el în ţară el şi vrea să îl exploateze. Exista un singur risc : să fie expulzat.

ion mihalache  1Pleacă cu maşina de la Paris pîna la Munchen. Aici închiriază un avion Farman cu doua locuri şi decolează. Aterizează la Cluj în aceeaşi zi. De aici ia un alt avion şi seara ajunge la Băneasa. Complotiştii îl aşteptaseră după amiază, la 17,00, dar Carol a întîrziat şi ei au plecat crezînd că nu mai vine. Carol, a fost întîmpinat numai de comandantul aeroportului. Într-o maşină a ajuns la palatul Cotroceni. Aici s-a întîlnit cu prinţul Nicolae, care îl aşteptase mai devreme la Băneasa.

Vestea că s-a întors Carol, a bulversat mediile politice. Zvonurile au umplut repede Bucureştii.T oată noaptea de 6/7 iunie (vineri spre sîmbătă) la Cotroceni au loc negocieri. Iuliu Maniu, primministru la acea dată, era la curent cu planul lui Carol de a reveni în ţară şi nu ca simplu particular. I-a amintit condiţiile pe care i le pusese : 1. Carol să fie membru al Regenţei şi 2. să se împace cu Elena, maiai lui Mihai, şi mai ales, să nu o aducă în ţară pe Elena Lupescu. Carol, formal, a acceptat. Toată noaptea la palatul Cotroceni este un adevărat pelerinaj. Palatul, de altfel, este înconjurat de un regiment de fideli, adus de prinţul Nicolae.

MIRoN CRistea7 iunie. Dimineaţa, Carol, faţă de Ion Mihalache şi Grigore Iunian, dovedeşte cu totul alte intenţii decît declarase cu o seară înainte. Cere sa fie încoronat rege. Cei doi sunt de acord. Iuliu Maniu convoacă Regenţa, care nu e de acord şi cere să aibă o intrevedere cu Carol. Carol cere din nou să fie proclamat rege. Este chemat primul ministru Iuliu Maniu. Patriarhul Miron Cristea şi Iuliu Maniu declară că au jurat credinţă regelui Mihai.

Primul ministru Maniu convoacă Consiliul de ministri. Maniu e de parere : Carol să fie proclamat regent şi după o vreme să fie proclamat rege. E susţinut de Madgearu şi Vaida Voevod. Mihalache şi Iunian susţin proclamarea lui Carol rege imediat. În timpul şedinţei la Guvern apare o delegaţie de 30 parlamentari PNŢ care cere proclamarea lui Carol rege. Maniu acceptă. Deja lucrurile îi scăpasera de sub control. Rolul lui în aducerea lui Carol este însă mare. Pînă în acest punct el fusese omul de decizie. Carol susţinut de armată face propriul lui joc. Iar printre politicieni, ca şi în Regenţă, e dezbinare. Unii se gîndesc că susţînind pe Carol vor face carieră. Ţărăniştii cred că vor avea un sprijin politic de la rege şi-i vor înlocui pe Ion Gh. Ducaliberali din graţiile Curţii regale. Carol a jucat această carte. A promis, a dat asigurari, s-a angajat.

La ţăranişti părerile sunt împărţite. La liberalila fel. Vintilă Brătianu şi I.Gh.Duca sunt împotriva restauraţiei. Gheorghe Brătianu, este favorabil ideii. Carol, în dimineaţa de 7 iune, in vreme ce guvernul era întrunit, se vede la Cotroceni cu Averescu, Prezan, Anastasescu, generali influenţi în armată. Ei îşi dau acordul. La fel Octavian Goga, Constantin Argetoianu, dr.Nicolae Lupu. Liberalii se întrunesc de urgenţă. Vintilă Brătianu, şeful PNL după moartea fratelui său, se opune restauraţiei, şi spune presei că PNL va refuza orice conlucrare cu Carol. I.Gh.Duca publică în Viitorul o declaraţie în care spune: “ Aş considera că mă dezonorez făcînd astfel şi deci să sfîrşesc cariera mea politică cu un act de dezonoare…Fapta de azi noapte este cea mai primejdioasă aventură ce s-a putut face şi este tot ce poate aduce mai mult rău consolidării noastre naţionale şi situaţiei ţării noastre în toate privinţele…Sfatul pe care îl dau partidului nostru este intransigenţa absolută. Vor veni vremuri foarte grele.” Declaraţia favorabilă lui Carol facută de Gh Brătianu, duce la excluderea sa din PNL. Liberalii se scindează.

EFIGIE~MihaiIuliu Maniu îşi dă demisia. GG Mironescu devine prim ministru cu sarcina de a instala pe rege. Primul act al guvernării este anularea deciziei din 4 ianuarie 1926 şi a punctelor 6 şi 7 din statutul Casei regale, prin care Carol îşi pierduse drepturile la tron. Regenţa se autodizolvă.

Se văd de obicei regi detronaţi de fii lor, acum Carol îl detroneaza pe propriul său fiu care devine : “voevod de Alba Iulia” un titlu creat pentru aceasta situatie. Una din primele griji a fost pentru Carol să îşi reîntîlnească fiul pe care tocmai îl detronase. Carol vine la palatul din şoseaua Kiseleff. Regele Mihai, îşi aminteşte “Mama privea pe fereastră într-o stare de agitaţie extremă. Deşi stătea cu spatele la mine ştiam că plînge. Iar acolo, aşezat călare pe un scaun, se afla un bărbat pe care nu îl cunoşteam. Înalt, arătos şi cu o mustaţă scurtă. Tatăl meu. M-a privit îndelung, apoi m-a luat în braţe, strîngîndu-mă foarte tare. Mă simţeam prizonierul lui…Nu ştiam că avea să urmeze cea mai rapidă lovitură de stat din istorie.” (O domnie întreruptă, pp.43)

8 iunie a căzut intr-o zi de duminică. A fost convocat Parlamentul. Grigore Iunian a prezentat propunerea anulării deciziilor din 1926 şi a declarat pe Carol rege, sub titlul de Carol al doilea. S-a trecut la vot, 485 bile albe, 1 neagră. Liberalii au absentat. Carol a fost apoi invitat să jure pe Constituţie. Şi-a prezantat programul şi a fost aclamat de lumea din sală.

regele carol IIVintila Brătianu a publicat un “manifest către ţară” în care e scris că s-a dat o lovitura de stat. Emoţia a fost mare, lucrurile puteau degenera. Armata a fost consemntă în cazărmi, pregătită să intrevină. A fost unul din elementele de sprijin ale lui Carol în actul restauratiei. Altul a fost Primul ministru Iuliu Maniu, care spera, cunoscînd resentimentele lui Carol pentru liberali, pentru Brătieni mai ales, să aibă un sprijin puternic la rege.

Societatea româneasca şi-a pus mari sperante in Carol. Era popular, iubit, în armata mai ales. Unii îl vedeau ca pe o victimă a intrigilor de la Curte care îl îndepărtaseră de ţară. Chiar el acreditase ideea asta. Regina Maria, Ionel Brătianu şi Barbu Stirbey erau făcuţi cf. acestei versiuni, responsabili. Se speră că odată ce regele s-a intors, lucrurile se vor indrepta. Economia românească era in plina criză. Lumea aştepta că se va termina confuzia de la vîrf, unde Regenţa era departe de a stăpîni situaţia. Toarte aceste speranţe se îndreptau spre tînărul rege, Carol al doilea.

* Fragment din volumul DINASTIA, Stelian Tanase si Elena Vijulie, editura RAO, 2018

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!