SECRETUL CEL MAI BINE PĂZIT

(continuare ) “Nu se trăieşte uşor pe spinarea scriitorilor” zice, ironic, unul dintre comeseni, sorbind din cafea. “Cum necum, scriitorul rămîne în mansarda lui. N-are cu ce să îşi plătească hîrtia pe care scrie, telefonul şi chiria.” “De ce?” întreb ca prostul. Cineva explică : “O biată carte ca să existe are nevoie de 1/ un scriitor 2/ un fabricant de hirtie 3/ un tipograf 4/ un editor 5/ un librar. Toţi cîştigă de pe urma unui manuscris, mai puţin autorul lui. El e personajul slab din acest lanţ trofic. Nu îl apără nimeni, şi e complet dependent de sistem. Un editor nu se poate supăra cu librarul sau cu tipograful, că dă faliment. Ceilalţi sunt puternici şi organizaţi. Dar cu bietul scriitor, o simplă persoană privată, da, poate sa se certe. Şi editorul o face fără să ezite. Il tratează mai prost decît pe vînzători, şoferi etc. E o cantitate neglijabilă.” “Nu se trăieşte din scris in Romania, ştie toată lumea. E adevărat dacă precizăm la cine se referă? E clar, scriitorul nu trăieşte din scrisul lui. Din scrisul lui trăiesc editorul&Co, şi chiar o duc bine, prosperă. Cineva intervine: “Cea mai neplăcută intrebare pentru un editor este : ‘ce tiraj are cartea asta?’ Veţi primi ca răspuns o lungă tăcere, dublată de o privire iritată.” “Tirajul unei cărţi, înţeleg, este secretul cel mai bine păzit!” remarc eu.

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Iulia spune:

    Si in strainatate se aduc bani de acasa, editorii cer bani, mai ales cand e vorba de carte pentru public restrans. Problema e la tipografii, editorul declara deseori un tiraj mai mic decat cel declarat autorului, decat cel oficial.
    Conflictul asta, intre autori si editori, a aparut candva, nu demult, dar sub forma unui conflict intre generatii.
    Daca autori consacrati denunta insa practicile editorilor care uneori sunt si autori si universitari poate sunt sanse sa existe un control. Dar atunci, cati editori se vor lansa in proiecte « indraznete », publicatii care nu pot atrage decat prea putini cititori sau mai bine spun cei mai frecventi consumatori de cultura ?
    Autori consacrati se pot salva poate atunci cand sunt si universitari.
    Daca un sectorul editorial dupa 89 functionand dupa regulile pietei s-a dezvoltat atunci a facut-o in detrimentul editurilor universitare.
    Modelul romanesc dupa 89 a urmat modelul francez. Doar ca in prezent in Franta tendinta este de a intari editurile universitare.
    In Romania una dintre editurile universitare, a unei universitati dintre cele mai prestigioase, daca nu, cu cel mai mare prestigiu, functioneaza anarchic, as spune, nu functioneaza pentru ca e inexistenta, chiar in propriile librarii, desi greu ar putea fi numite astfel, e greu sa obtii o carte.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!