SEXUL ÎN SECOLUL XX

By 14 octombrie 2012Lifestyle

București și-a asigurat din cele mai vechi timpuri o reputație de oraș al sexului, al curvelor, al prostituției. O lege de la începutul secolului permitea practicarea fără fereală a celei mai vechi meserii din lume. Exista „Crucea de piatră”, cartier rău famat, plin cu bordeluri- de la cele mai dichisite la cele mai amărîte. Adolescenții – elevi de liceu, militari în permisie, ucenici și calfe- aici învățau tainele amorului. Cel mai vestit bordel era Casanova, construit de cîteva matroane și proxeneți.

Dar nu numai aici găseai sex la discreție ci și în hoteluri indiferent de gradul de confort – la Athenee Palace, Ambasador, Splendid, Lido. Dar și altele mai prost plasate, la Bristol, Astoria, etc. Alte dame de consumație „făceau trotuarul”, adică se plimbau de sus în jos pe o anumită porțiune, la aceeași ore, 18-24. Aici erau reperate de clienți dornici de plăceri. Tariful se negocia rapid. Depindea de nurii damei și de cît de amețit de băutură era domnul. Traseul lor era cuprins între străzile Schitu Măgureanu, bd Elisabeta, Zalomit, Domnița Anastasia, Eforie, Beldiman, Academiei, Regală. După acostare, clientul era condus într-o garsonieră din vecinătate sau într-un hotel, unde camera se închiria cu ora. Poliția -ca și azi- închidea ochii.

Semnele acestei vieți vesele s-au păstrat și în amintirile unor străini. Aflat la București în 1915, (în România era pace, dar Europa era războiu), John Reed scria : “…There are more cocottes in Bucharest in proportion to the population than in any other cities of the world. No one does anything, but screw, drink, and gabble.” Mareşalul Mackensen, care ocupase doi ani Bucureştii cu armata sa, în timpul retragerii din decembrie 1918, observa : ” Am venit la Bucureşti în urmă cu doi ani, cu o legiune de eroi cuceritori. Părăsesc oraşul cu o trupă de gigolo şi tîlhari.“ După parerea mareşalului, Bucureştiul a avut un efect mai distrugător decît bătăliile purtate pe cîmpul de lupta. William Starkie, un scriitor irlandez, într-o carte apărută în 1933, iată ce scria : “Bucharest is the town of the one street, one church and one idea…”. Vera Atkins, a adăugat la acest citat unul singur cuvînt “sex!…”. Vera Atkins, a fost o spioancă britanică, născută la Bucureşti, în 1908, emigrată în Anglia în 1934. Cunoştea bine societatea bucureşteană. Anii 40 au cunocut o intensă colaborare la orizontală a frumoasele autohtone – întîi cu nemții, apoi cu rușii.

În anii 60 ai secolului XX, pentru prima dată după război, românii vedeau străini în număr mare. Italienii, nemţii, năvăliseră, profitînd de foamea de devize a regimului. Ne-am trezit în plus cu polonezi, est-germani, cehoslovacii, deşi nici ei nu stăteau pe roze cu valuta. Se spunea la “RADIO ŞANŢ” – cea mai bună sursă de informaţii – că turiştii care formau lungi caravane de Fiat, Renault, Volkwagen, Skoda, spre litoral, veneau pentru sex. Româncele şi-au făcut atunci reputaţia că sunt naive şi ieftine şi că se prindeau uşor în flirturi de o vacanţă. De fapt, toate sperau să se mărite şi să plece definitiv din ţară. Acesta era secretul succesului pe care îl aveau turiștii străini la românce. Dacă erai străin, te costa nişte ciorapi de nylon, o pereche de blugi, cîteva mese la restaurant şi multe minciuni. Fetele erau fascinate de paşaportul pe care îl avea în buzunar respectivul. Nu mai aveau nevoie de alte calităţi. Distracția a fost mare și de data asta. A fost un secol vesel, indiferent de împrejurări și regim politic.

 

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!