SPECIA SUPRAVIEȚUITORULUI

By 4 decembrie 2015Graffiti

056Mă lovesc uneori de el și mereu mă contrariază. Are ceva dintr-o felină, mereu cade în picioare indiferent de conjunctură. Are un talent f. special, antene sensibile, simțul relațiilor. Nu este doar o persoană, e un tip uman. Ii cunosc opiniile de la precedenta noastră întîlnire. Imi dădea lecții cum să mă descurc in viață și să mă dau cu guvernul. El era bine cu el, făcea bune afaceri etc. Era simpatizat în Palatul Victoria. Eu, firește nu, cum îmi stă mie bine. Imi place să am dușmani puternici. Antipatia lor mă ajută să nu las garda jos, să fiu viu.

Stăteam ieri alaltăieri de vorbă. Mă așteptam să se vaite că oamenii lui de sus au picat și că a inceput să aibă necazuri. Întretimp la virf s-au schimbat jocurile. Nu mai e mare și tare X ci Y. Amicul meu fusese pină atunci un susținător fervent al guvernului abia picat. Ani de zile a făcut caz de legăturile lui acolo. Zicea că e la per tu cu mulți dintre miniștri. Ba că au fost studenți la aceeași facultate, ba că au băut bere împreună, ba că au fost la petreceri, ba că sunt consăteni…Mi-a spus de mai multe ori că iese la masă cu diverși miniștri, senatori,etc. S-a afișat mîndru cu ei la ocazii. A făcut caz. Le-a lăudat des calitățile – că sunt cinstiți, au cultură, sunt profesionaliști. O dată chiar m-am cam enervat de pupincurismul lui si l-am lăsat mască în bistroul unde ne văzusem întimplător.

160Il întilnesc zilele astea din nou. Mă gîndeam că e trist, zeii lui au fost alungați, sunt pe la DNA, in civil, umblă cu taxiul nu cu coloanea oficială. Cum se întîmplă, roata istoriei s-a intors. Ei bine, m-am înșelat. Sunt un mare naiv. Amicul meu e tot înfloritor, are un trandafir in buzunarul hainei, poartă un fular fantezist, o pălărie scumpă. E pus la staif. Arată prosper și este în formă. Imi face semnul victoriei. Gata zice, am scăpat de nenorociții ăia! Prea am suferit, sper să iasă bine (știu că se gîndește fix la bani). Îmi înșiruie repede lista cîtorva noi ministri pe care ii cunoaște bine. Zice – au fost la mine in casă, eu la ei. Cînd asta !? il întreb contrariat. În vremuri grele, cînd eu eram marginalizat. Aha, nu zău!? îmi spun și-l privesc cu ceva mai multă atenție. Il subapreciasem. Asta înseamnă oameni de caracter! face admirativ. Bine că s-a terminat. Vin vremuri bune. Ca și cum o dusese rău !…Apoi trebuie să ascult un spici în care îi face praf pe cei dinainte (niște cartofori, corupți, veleitari etc) și se laudă iar cu necazurile lui din acea vreme. Tipul rescrie istoria, iși inventează altă biografie.

163Fusese totuși unul dintre profitorii regimului celor abia plecați de la putere. Eu nu fac politică! zice sigur de el, cu emfază. Eu sunt un profesionist, un expert, un tehnocrat. Eu servesc orice regim imi cere să-l ajut. Sunt un patriot, amice, nu mi-e rușine s-o spun. Tipul s-a plimbat prin toată lumea – Londra, NY, Washington, Paris, Caraibe, Cipru, Chile, Africa de sud, China, mereu pe banii statutului. Șofer, secretară, hoteluri 5 stele. Își avea (și are incă) biroul de firmă intr-un imobil de lux din centrul Bucureștiului. O vilă la Snagov, un apartament de un pogon în buricul tîrgului. Mi-am amintit că acum un număr de ani am trăit cu el aceeași scenă. Se plingea de foștii, se victimiza și saluta noii veniți. Ținea să mă anunțe că fusese cotrocenist dar nu mai era. Se ridicaseră alți zei și se arăta f dornic să îi servească.

Il observ. Nu are de gînd să-și piardă statutul, nici privilegiile, vreodată. E omul tuturor conjuncturilor, mereu cu puterea, mereu cu degetele-n buget ca un copil în frișcă. Își schimbă haina din mers fără efort. Tipul face parte din specia supraviețuitorilor imbatabili.

STELIAN TĂNASE

copyright www.stelian-tatase.ro

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Albert Keller spune:

    Excelenta perceptia autorului despre „supravietuitori” care nu au bariere etnice sau geografice. Ei fac parte din jungla satului mondial si au invatat sa se faca utili stapinirii oriunde s-ar afla. Pe bani. Bani publici dulci ca mierea. Totusi, daca acesti profitori ar disparea subit secerati de boli divine probabil Stelian Tanase s-ar imbolnavi si el de plictiseala cronica si s-ar apuca sa scrie Critica literara la opera lui Jiji Becali. Opera scrisa – va amintiti desigur – in adincul Ocnei pe vremea cind era persecutat de comunistii cu fata umana.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!