STARUL LITERATURII PROLETARE

By 10 octombrie 2020Litere & Comp.

dumitriu 1Petru Dumitru era un personaj care venea de nicăieri. Cind revine la Bucuresti in toamna anului 1944, de la studii din Germania, la Munchen – unde a stat in timpul războiului – nimeni nu îl cunoștea. Nimeni nu știa de unde sa îl ia, din ce familie provine, etc. Era născut la Bazias in 1925, dintr-o familie mixta etnic. Mama dintr-o familie nobila, de origine secuiasca din Ardeal. Tatăl ofițer român.

In anii 1944-48 situatia era extrem de tulbure. Petru Dumitru ( amoral, cinic ) era hotărît să reușească. Nu doar să-si publice cărțile, dar mai ales să facă o mare carieră, să răzbească, să fie celebru, să trăiască pe picior mare. Dorea să se impună și era hotărît să ajungă sus, indiferent de mijloace. Pentru acest scop se va livra celor care îi puteau oferi și garanta ce își dorea – șefilor partidului comunist. Se apropie de ei. Se afla in anturajul lor, ii cultivă. Scrie în gazete articole de propagandă unde își arată atașamentul pentru regim. Literatura lui se colorează rapid în roșu drapel. Ar fi putut să fie un mare scriitor, dar nu a fost pentru că angajamentele sale politice i-au distrus talentul și totodată cărțile. Era avid de glorie și carieră și le-a sacrificat totul, inclusiv sentimentele, iubirea. Va plăti scump, cu singurătatea și eșecul.

stahl 1In 1946 o cunoaște pe Henriette Yvone Stahl, scriitoare. S-au căsătorit deși ea era cu 24 de ani mai in vîrstă. Căsătoria lor a durat totuși 10 ani, în ciuda scepticismului celor din jur. Făceau o pereche pitoreasca în acel univers proletarizat și cenusiu. Apăreau excesiv de eleganți, afișau maniere de altadată. Sfidau sărăcia din jur (mai ales Petru Dumitru – de felul lui un arogant). Henriette Yvonne Stahl era perfect introdusă in lumea bună a Bucurestiului. Ea îl recomanda tuturor in aceste medii de elită. Ii deschide ușile importante, ii face cunoștință cu oamenii influenți ai epocii. Poveștile acestor personaje și familii Petru Dumitriu le afla de la Ion Vinea primul sot al HY Stahl, dar și de la altii. Mai tirzui iî va caricaturiza în „Cronica de familie” – apărut în 1957, volum de 1000 de pagini in 3 volume – care îl consacră.
Pe masură ce se ridică, trece si timpul, relația cu HYS se răceste. Cind în 1992 l-am intrebat de ce a părăsit-o mi-a spus “Mi se făcuse chef de carne tînără!”. Cei doi divorțeaza. Deja avea o relație cu Irina Medrea, fata sculptorului Cornel Medrea. In 1959 marite, cei doi au un copil – o fată.

dumitriu 5Ceva se intimplă pe acest parcurs care pare sortit exclusiv gloriei si succesului, pentru că în 1 ianuarie 1960 Petru Dumitriu, aflat intr-o călătorie la Berlin, defectează în Occident. Europa se afla in toiul războiului rece, criza germana era în plina desfășurare, mii de est germani treceau zilnic in vest. Zidul de la Berlin nu era incă ridicat – se va intimpla un an mai tirziu, la 13 augsut 1961.

A urmat un imens scandal. Petru Dumitriu fusese pină în ziua fugii un asset foarte important al regimului comunist de la Bucuresti. Era dat ca exemplu de artă nouă în manuale, în presă. În anii 50 a primit toate premiile literare și a fost tipărit în tiraje de neimaginat azi. Era un scriitor oficial. Ii frecventa pe Leonte Răutu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, etc. A condus o mare editură, s-a bucurat de mari privilegii. Pentru toate astea însă și-a vîndut sufletul diavolului. A scris literatură proletcultistă în care făcea elogiul așa-ziselor realizări ale regimului lui Gheorghiu Dej. Cum a făcut de exemplu cu Canalul Dunăre-Marea neagră în romanul „Drum fără pulbere”. „Cronica de familie” la fel, – era o istorie balzaciană în care boierimea, moșierimea, burghezia erau caricaturizate grosier.

dumitriuPetru Dumitriu a primit pentru acest derapaj drepturi de autor fabuloase si privilegii de neîchipuit. Mai tîrziu, cind trăia în Germania, la bătrînețe, după cum mi-a mărturisit, a regretat. Ii părea rău că scrisese “Drum fără pulbere” – în vremea in care tatăl său era închis. Imi făcea această marturisire și pe fondul eșecului din Occident. Nu reusise se se impuna ca un mare scriitor. Cariera lui de scriitor proletcultist din anii 50 nu i-a fost trecută cu vederea. Nu a fost văzut ca un transfug, ca un scriitor care rupsese cu regimul comunist. De fapt și-a își dăduse seama de prostia pe care o făcuse cînd – la ordinul lui Gheorghiu Dej – lucrările Canalului s-au inchis, făcind complet inactual romanul său. Cartea nu a mai fost publicată niciodata, cu toate că luase premiul de stat. Cind l-am intilnit părea scirbit de el însusi pentru aceasta scriere. Săă fi avut remușcari, nu cred. Dar ii părea ca deun pas gresi în cariera, – îi stricase dosarul in Occident. Cartea aceasta i-a fost reprosată toata viața. Era episodul pe care il regreta cel mai mult din tot ce făcuse reprobabil la București.

dumitriu 2După fuga sa, s-a declansat o mare ancheta. Securitatea i-a arestat toate rudele și apropiații. Ion Vinea si Henriette Stahl, după luni de carceră, l-au dezavuat. HYS a pretins chiar că i-a scris o parte din operă. Văd aici și un ecou al femeii părăsite. Cei doi au publicat articole în revista pentru romani care trăiau in strainatate, Glasul patriei, in care l-au atacat vehement. Nici copilul celor doi, Petru si Irina Dumitru nu a scăpat represiunii. A fost inchis într-un orfelinat sub nume fals. În ciuda numeroaselor demersuri, Petru Dumitru nu a reusit să și revadă fetița. Despre copil nu a știut nimeni nimic pină in 1964 cind Ion Gheorghe Maureer, ajuns prim-ministru, s-a aflat la Paris în vizită oficială. Mai multe ziare au publicat scrisoarea lui Petru Dumitriu in care își cerea înapoi copilul ținut zălog in România. Intors la Bucuresti, la ordinul lui, copilul a fost eliberat din orfelinat și încredintat familiei.

E un final fericit numai in parte. Marea poveste de iubire cu Irina Medrea s-a stins. Căsatoria s-a terminat cu un divorț. Motivele- 1/ drama despărțirii de copil. Se pare ca ea nu stiut despre hotărirea lui de ramine in Occident. O dovada ar fi faptul ca la moartea lui, copilul nu a participat la funeralii. 2/ aventurile amoroase ale lui Petru tanase rep 3Dumitru, pe care Irina Medrea nu i le-a acceptat. Inevitabil a urmat o desparțire.

Cind l-am intilnit in 1992 mi-a lasat o impresie amară. Se considera un ratat. Deplîngea faptul că nu reușise să facă o carieră de mare scriitor de rezonanță europeana, așa cum sperase. Cred că pentru acest scop fugise din raiul comunist în lumea liberă. Dar Occidentul nu îl asimilase, romanele publicate acolo ( Incognito, Rendez-vous au jugement dernier) nu au convins. Apoi a scris o literatură minoră, de aventuri etc. L-am întrebat ce crede despre Occident. Mi-a răspuns – “ Occidentul este un rahat!”

***Fragment din volumul „Repertoarul amorului” volumul 1, aparut la edituru Hyperliteratura, best-seller 2019.

*** A aparut volumul doi – „Repertoarul amorului” – la aceeasi editura Hyperliteratura, septembrie 2020 .

DESKREPORT

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Jitaru Gheorghita spune:

    “ Occidentul este un rahat!” Petre Dumitriu,are DREPTATE. Occidentul este un cumul de INTERESE OBSCURE împachetate în folia cu denumirea ”DEMOCRAȚIE”care ia ochii necunoscătorilor.Occidentul te primește cu brațele deschise numai dacă ai bani de cheltuit.Ai succes,numai dacă faci parte din ANUMITE CERCURI sau GRUPURI DE FORȚĂ.Stelian Tănase,verifică în direct ca să te DUMIREȘTI.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!