Am fost ieri la amiază în pelerinaj la Club Colectiv – abia se incheiase slujba pentru monumentul ridicat in memoria victimelor. Mi-a faăut bine că am fost acolo. Am o intilnit o lume pe care nu o văd de obicei, lumea simplă bucureșteana venită să se solidarizeze cu cei dispăruți, să realizeze că inimaginabilul este posibil. O lume framintată de grija zilei de miine, in care supraviețuirea este in sine o mare victorie. O lume care s-a recules minute în șir și care a plins din suflet pentru rude și nerude. Mormane de flori, luminări mii, fotografii și inscriptii care amintesc tragedia. Sufleteste mi-a făcut bine că m-am dus, Am simtit că eram intr-un fel dator.
A trecut un an și nu știu cite am invătat cu toții din tragedie. Establsmentul romaensc nu a învațat nimic am impresia.S-a speriat, sperietura a durat vreo saptămină, apoi s-a intors la vechile metehne. La indiferență, lacomie și cinism. Nădejdea mea este insă vie, reală, și stă pe cei pe cara i-am intilnit, cerniți, la Club Colectiv ieri duminică, veniți să se confrunte cu uitarea.
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro