Acum 58 de ani, într-o joi, 5 martie 1953, la 21.50, Stalin a murit în vila de la Kuntzevo. Dar nu povestea asta vreau să o depan aici. O veţi vedea într-un episod din serialul “Bucuresti strict secret” în curind.

În 1949 Pauker, Luca&Dej, aia cu “bagă spaima în burghezi“ (şi chiar o faceau, puşcăriile erau pline), s-au gîndit să îi mulţumească “ celui mai mare om din istorie”, Iosif Visarionovici Stalin. Fără Armata Rosie, cei trei ar fi rămas la periferia societăţii. După ce au demolat statuile lui Carol l şi Ferdinand, a lui Ion şi Ionel Bratianu, a lui Take Ionescu şi Pake Protopopescu, au dat ordin să se ridice o statuie zeului lor, Stalin.Machetele au fost expuse la Palatul Republicii, fost “Regal”, şi vizionate de tovaraşii din Biroul Politic. Au participat la concurs nume grele ale artei oficiale: Ion Jalea, Constantin Baratschi, Boris Caragea, Milita Patrascu etc. Era o chestiune politică de maximă importanţă pentru Dej&compania. Probau, astfel, fidelitatea liderilor comunişti români faţă de Moscova.

Un artist sovietic care mai făcuse asemenea monumente hotărăşte cine îl va ridica la Bucureşti: un quasinecunoscut, Dimitrie Demu, (n.1920). Macheta a fost trimisă la Moscova, pentru a primi aprobarea “modelului”. Era cea mai mare statuie a lui Stalin ridicată vreodată. Stalin era sfrijit, foarte mic de statură, cu o mînă inertă, din cauza unei poliomelite din copilărie, cu obrazul ciupit de varsat. Statuia îl infăţisa arătos, cu umerii laţi, impunător. Inaugurarea a avut loc într-o zi de 1 mai, în prezenţa celor trei nelipsiţi: Pauker, Luca, Dej. Se ţin discursuri, fireşte. Apoi,statuia este turnată în bronz. Demu primeşte o uriaşă sumă de bani, un atelier, este decorat, invitat în URSS, ales în diverse organisme. Era doar autorul statuii lui Stalin! La 5 martie 1953 Stalin moare. Piaţa unde se găsea statuia este scena unor ceremonii funebre de anvergură. In 1956, februarie, Nikita Hrusciov, la al XX-lea Congres al PCUS, demască abuzurile lui Stalin, ceea ce s-a numit eufemistic, “cultul personalităţii”, şi lansează “destalinizarea” în blocul sovietic. Dimitrie Demu la Bucureşti din autorul oficial cel mai în vogă devine suspect, şi este tratat ca o relicvă a trecutului, partizan al lui Stalin într-o vreme cînd aşa ceva iţi aducea un stigmat. Nu mai primeşte comenzi, nici premii, veniturile sale scad, într-o lume unde totul depindea de stat.

În decembrie 1961, după un alt congres al PCUS, în care Stalin este iar “demascat” de Hrusciov, la Bucureşti se hotărăşte demolarea statuii, dupa o plenară de pomină, ţinută la sala Floreasca. Funcţiona aceleaşi sentiment de vasalitate faţă de Moscova. Între timp, Pauker şi Luca disparuseră de la vîrful partidului. Pauker murise, la 3 ianuarie 1960, de cancer, după ce căzuse în dizgraţie, arestată, eliberată, (1952-3). Luca a aflat de demolarea statuii în închisoarea Rm. Sărat unde va muri de sifilis, în 1963. Dej rămâsese la cîrmă şi lupta să supravieţuiască politic. Statuia a disparut într-o noapte, demontată de cîteva zeci de muncitori, patru tancuri şi două buldozere. Un detaliu suprarealist: demolarea s-a făcut cu asistenţa autorului, chemat în acea noapte la faţa locului. Cîţiva ani mai tîrzu, Dimitrie Demu a emigrat în America de Sud unde avea rude. În 1977 a publicat în Franta, la o mică editură, un roman: “Surîsul lui Stalin”, în care işi povesteşte (nu totdeauna sincer) experienţa legată de statuia Stalin. Ar trebui tradusă.

Scînteia 1 mai 1951 Scînteia 10 martie 1953

 

 

Alătură-te discuției 4 opinii publicate

  • Daniel spune:

    Stalin a fost o figură ” tristă” a istoriei. Din păcate influenţa lui o regăsim, la mai bine de o jumătate de secol de la moartea sa, în zilele noastre. Mentalitatea de tip stalinist o regăsim şi pe la noi pe plaiurile mioritice. Ce te faci când ai ” lideri” politici care gândesc şi acţionează în spiritul tătucului? Iar unii dintre noi se uită la ei cu admiraţie. Jenant. Este jenant pentru că există şşi un alt tip de lideri, un alt tip de mentalitate, un alt tip de a face politică, un alt mod de a te raporta la cetăţenii care te-au ales. Dar poate că suntem prea ” tineri”, prea „cruzi” pentru a înţelege aceste lucruri. Aşteptăm, unii dintre noi, un Cuza, un Ţepeş, care să vină să ne mîntuiască. De ce? Oare nu putem să ne uităm în jur ca să putem observa că cei care au dezvoltat un regim democratic şi acum trăiesc o perioadă de prosperitate economică au decis la un moment dat să nu mai aştepte „mântuirea ” de la alţii şi să-şi ia soarta în propriile mâini? Dar, poate, suntem prea ” tineri” prea ” cruzi”. Poate nu am trecut de bolile copilăriei.

  • Florin Şinca spune:

    Când îmi aduc aminte că există un idiot în Oltenia care-i păstrează bustul acestui satrap într-o tentativă de muzeu, îmi vine să apuc câmpii, sau să emigrez.

  • Mihai spune:

    Stalin. Un satrap.

  • nino spune:

    Un lucru mic dar interesant .
    Un calugar cu darul vederii inainte ia prorocit lui Salin sfirsitul. Ia spus ca va plinge asa de mult incit nu va mai avea lacrimi, si lacrimile lui de pe urma vor fi de singe.
    Asa sa intimplat , ultimile luni din viata avea lacrimi de singe…
    Nu a putut s amoara pina nu sa spovedit si s-a inchinat si sarutat Sfintei Scripturi , la rugamintele ficei sale care este calugarita ( cred ca in america ) ACEASTEA SINT SPUSELE PARINTELUI CLEOPA ILIE , LE GASITI PE http://www.youtube.com
    Doamne ajuta !!!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!