bucuresti jilava 174( CONTINUARE de ieri )

3/

Lucrurile ar fi trebuit să se încheie aici. Dar afacerea ia trei ani mai tîrziu o întorsătură neaşteptată. Regele Carol o graţiază pe Eufrosina Miulescu în 1888. Soţul ei rămîne însă închis. Avocatul CG CostaForu, primeşte în vara anului 1888 o scrisoare în care un un anume Alexandru Antoniu îl anunţă că ştie cine sunt adevăraţii asasini ai Mariei Popovici. CostaForu păstrase legătura cu cazul şi continua să susţină că soţii Miulescu erau victimele unei erori judiciare. După Antoniu, fost ofiţer la Pirotehnia

Armatei, vinovat era un anume Gheorge Soare, fost sergent la poliţie. Soare, declară că a participat la crimă, şi că asasinii sunt căpitanul Stănciulescu, şi un un complice, sergentul Ion Ţîrlea. Chemat la poliţie, Soare, surpriză, retractează.” Apoi ce vreţi dle CostaForu ! nu vezi că aştia nu vor descoperi nimic. O să mă bage pe mine la ocnă si pe nevinovat tot nu-l scapă. !” ar fi zis el în ancheta condusă de prefectul Prodan, de faţă fiind şi CostaForu. Afacerea stirneste mare interes în presă. “ Epoca” , “ Romania libera”, toate jurnalele, dau articole largi despre afacere. Ideea că s-a comis o nedreptate, îşi face loc. Insuşi primul ministru Theodor Rosetti, ordonă o ancheta pentru a linişti opinia publică. Ca şi Miulescu, cei trei pomeniţi în afacere, Stănciulescu, Soare, şi Ţîrlea erau politişti sau foşti poliţişti. Afacerea lua o tentă politică şi pasiona pe toată lumea. In septembrie 1888 Costaforu face să apară o gazeta dedicată exlusiv “ Crimei din strada Soarelui”, tiparită chiar la tipografia Eufronsinei Miulescu. Scandalul are deja proporţii nemaîntîlnite în epocă. Ministerul Justitiei se simte obligat să publice în Monitorul Oficial punctul său de vedere. “ Spre a curma emoţiunea firească a publicului Ministerul (Guvernul, adică) îi împărtăşeşte că dupa cercetările cele mai amănunţite, justiţia şi administraţiunea au dobîndit proba ca pretinsa destăinuire nu este decît o meşteşugire culpabilă, graţie căreia s-a cercat a se obţine cel puţin graţierea lui Miulescu“. CostaForu se vede el însuşi inculpat în octombrie 1888, pentru calomnie. Intr-o confruntare cu Soare, la poliţie, acesta îl acuza că l-a învaţat ce să spună, ca să îl scape pe Miulescu, că i-a promis bani şi un post de pădurar. Costaforu se trezeşte într-o situaţie critică.

bucurestiul de altadata 1Sanşa totuşi nu îi este potrivnică. Theodor Rosetti, trebuie să primească în Guvern, la cererea regelui Carol, şi miniştri din gruparea Lascăr Catargi. CostaForu îl acuzase public pe Alexandru Marghiloman, ministru de justitie, că se amestecă în anchetă pentru a muşamaliza cazul. Era aşadar in toată această agitaţie şi un conflict politic. In noul guvern remaniat, Gună Vernescu ia locul lui Marghiloman. Are loc o negociere în culise. CostaForu făcea parte din gruparea lui Lascăr Catargiu. In plus se anunţau alegeri, şi Costaforu, un avocat de familie bună, educat şi cu avere, de 32 de ani, avea mari ambiţii. In procesul care a urmat procurorul a cerut scoaterea din cauză a lui CG Costaforu.

Să dezvăluim ultimul secret. Cum s-au întîmplat lucrurile?

Antoniu, Soare şi un anume Gociu, se aflau în închisoarea Văcăreşti cînd la secţia de femei era depusă Eufrosina Miulescu. Circula o informaţie că oferă 10.000 lei oricui o ajuta pe ea şi soţul ei să scape. După ce cei trei se liberează, capul intrigii, Antoniu, ia legătura cu familia Miulescu. Soare ia asupra lui participarea la crimă şi implică în scenariu pe fostul lui comandant, căpitanul Stănciulescu, din razbunare. Acesta îl bătuse. Un alt complice era un anume Gh.Popescu, de la care Soare furase şi de care fusese denunţat . Mai era şi consăteanul Ion Tîrlea. Cînd lucrurile declină, cei trei, Antoniu, Soare, Gociu, contra unor sume de bani fac “ mărturisiri “ jurnalului, Voinţa Naţională. Aici ei declară că ar fi văzut ucigaşii în după amiaza crimei, pe strada Soarelui.

Continuarea afacerii e mai puţin veselă pentru cei trei. Ţîrlea se plînge în justiţie împotriva lui Soare şi a avocatului CG Costaforu, acuzîndu-i de calomnie. De altfel ancheta descoperă că Antoniu fusese deţinut în aceeaşi celulă, la trei luni după crimă, chiar cu Nicolae Miulescu: Aşa aflase multe amănunte. Nu a fost prea greu, cînd a dat de complici gata să facă orice pentru bani, să puna la cale “comedia “ cum va scrie cineva. Le mai trebuia un , hai să zicem, naiv, avocatul CostaForu, care să muşte momeala. La ancheta, s-a constatat că cei trei fabulau. Nu ştiau cum arată casa, unde e strada Soarelui, şi nici alte lucruri. Judecătorul de instructie, Tătăranu, a ordonat neînceperea urmăririi penale pentru calomnie, solicitată de Ţîrlea. Intre timp se schimbase Guvernul şi altele erau interesele. Costaforu a fost iertat astfel pentru uşurinţa cu care se lăsase tîrît într-o poveste urîtă. Şi cei trei au scăpat nepedepsiţi. Vor mai face însă multe termene de închisoare pentru alte infractiuni. Presa şi ea s-a lămurit că totul nu era decît o intrigă urzită de trei foşti puşcăriaşi la Văcăreşti. Si nu o nedreptate judiciară. Lumea şi ea s-a plictisit de acest subiect. Scandalul “ Crima din strada Soarelui nr.16”, a căzut în uitare.
STELIAN TANASE
DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!