Turnul si Strada Coltei pe la mijlocul sec XIXTurnul Colței a fost ridicat intre anii 1709-1714 de soldați suedezi refugiați in Valahia după bătălia pierdută in fața lui Petru cel Mare, țarul Rusiei, la Poltava ( 8 iulie 1709). Avea 50 de metri – servea drept clopotniță mănăstirii vecine căreia ii servea și ca intrare. Era cea mai înaltă clădire din București și turn de pază pentru incendii.

Grigore Costache Şuţu, a ridicat pe la 1833, Palatul Şuţu pe pămîntul soţiei sale, Ruxandra Racoviţă, așa că turnul Colţei străjuia grădinile palatului şi-i încurca frumoasa privelişte la care ținea. Intrigant, certăreţ şi complotist, Grigore Şuţu ( cel care-şi iubea atît de tare frumoasele mîini că le ţinea în toate zilele anului înmănuşate să nu-şi piardă albeaţa şi delicateţea ) dădea aici cele mai frumoase baluri din Bucureşti.

Palatul era deschis în fiecare joi pentru serate dansante, iar în timpul carnavalului, intervalul dintre Crăciun şi postul mare al Paştelui. Se dădeau aici cel puţin două baluri importante, dintre care unul costumat. Grigore Şuţu îşi aştepta oaspeţii în capul de jos al scării şi-i conducea în sala mare de bal de la etajul superior urcînd-o de-a îndărătelea, ţinînd un sfeşnic în mână să le lumineze calea. Excepţie făcea Grigore Şuţu doar cînd îşi anunţa prezenţa familia domnitoare sau-mai tirziu – regală, cînd îşi aştepta mavrogheni 1oaspeţii la uşă. Era şi singura dată de altfel când nu purta mănuşi. El a vrut să fie primul care îl primeşte pe prinţul Ferdinand cînd aceasta a ajuns în ţară, la 13 aprilie 1889, şi deşi perioada carnavalului trecuse de mult, iar balurile nu mai erau oportune, a aranjat un bal special pentru timidul Ferdinand.

Turnul Coltei inainte de daramarea lui la 1888Palatul Şuţu avea un aranjament floral impozant în grădini, în iarba înaltă erau plasaţi din loc în loc gnomi de porţelan viu coloraţi, avea şi un havuz, iar miezul zilei era anunţat de o detunătură a unui tun acţionat de razele solare, de tot Bucureştenii ştiau că s-a făcut amiaza. Mărunţel, urât, gelos şi răzbunător, Costache Şuţu şi zvelta sa soţie, Irina, au primit de la răuvoitori porecla de „Turcul şi Cămila”. Printre faptele sale de glorie se numără complotul ce trebuia să-i ia viaţa domnitorului Gheorghe Bibescu. Alta – a trimis o scrisoare în 1864 sultanului, cerîndu-i revoltat, nici mai mult, nici mai puţin decît să trimită armatele turceşti la Bucureşti să-i aresteze pe Vodă Cuza şi pe prim-ministrul său, Mihail Kogălniceanu.

Costache Şuţu, personaj excentric, era nepotul domnitorului Mihai Şuţu, fiul fratelui său.Tot de o viţă de domnitor se leagă şi construirea Colţei. Aici a fost ridicată la jumătatea secolului 17 de către un boier, Colţea Doicescu, o bisericuţă, iar spătarul Mihai Cantacuzino, un reprezentant al marii, vechii şi puternicei familii a Cantacuzinilor care se mândrea cu descendenţa sa din împăraţii Bizanţului, a ridicat pe acest loc la 1680 o mănăstire ceva mai mare decât bisericuţa şi pe lângă ea a mai ridicat şi un spital, o bolniţă cum se spunea pe vremea aceea, Spitalul Colţei. Turnul Colţei reprezenta intrarea în complexul de clădiri al Colţei, alcătuit dintr-o bisericuţă, o mănăstire, chilii şi bolniţa, în care se pătrundea prin turn. Alături de acest complex se aflau palatul şi grădinile Şuţu. In 1888, când s-a hotărât demolarea turnului, s-a dat gardul palatului înapoi, ca să facă loc bulevardului.

coltea 4Pe vremea domnitorului cam nebun si excentric Nicolae Mavrogheni s-a petrecut următoarea întîmplare. Voda l-a chemat în Turnul Colţei pe un negustor care făcuse multe parale. Sărmanul a venit speriat că Vodă e supărat pe el şi are să-l ucidă, să-l surghiunească sau să-l ruineze. Vodă Caragea, împreună cu un om de încredere, îl invită să se uite-n jos cât de înalt e turnul şi să-i spuie ce s-ar întîmpla dacă un om ar cădea de acolo. Bineînţeles, negustorul a spus turnul-colteică s-ar face praf şi atunci Vodă l-a întrebat: „N-ar trebui omul să-şi aprindă o lumînare pentru odihna sufletului său?”. „Ba da”, a zis negustorul. „Te duci dumneata acasă şi-mi aduci 50.000 de galbeni ca să-ţi cumperi o lumânare. Dacă nu, va trebui să te aruncăm şi o să mori nespovedit şi neîmpărtăşit” i-a zis Vodă. Pe atunci suma insemna o avere colosală. Puteai să-ţi cumperi câteva moşii, inclusiv Turnul Colţei şi Palatul Şuţu. Negustorul i-a adus banii lui Vodă, a căzut la pat două săptămâni.Era fericit că a scăpat cu viaţă, deşi sărăcise. S-a dus buhul imediat în tot oraşul şi toţi negustorii au venit să cotizeze la visteria lui Vodă.

Turnul Colţei a supravieţuit groaznicului cutremur din 1802, estimat la 7,9 grade pe scara Richter, în condiţiile în care cutremurul din 1977 a avut 7,2 grade. A rămas înjumătăţit de atunci. Iată incă o istorie – din Spitalul Colţea, în care se intra odinioară pe sub Turnul Colţei: Soţia marelui medic Carol Davila, Ana Racoviţă, cunoscută pentru opere caritabile, venise la el, la spital, şi, simţindu-se rău, s-a dus la farmacia spitalului şi a cerut nişte chinină. Farmacistul, zăpăcit şi timorat de înaltul personaj care apăruse în faţa ochilor lui, îi dă în loc de chinină stricnină, adică şoricioaică, Ana Racoviţă murind în chinuri groaznice”.

Decizia de dărîmare a Turnului Colţei a venit în 1888. A stîrnit îndelungi proteste publice, dar primarul Pache Protopopescu nu s-a lăsat impresionat nici măcar de o petiţie adresată de cetăţeni prim-ministrului şi a deschis drum marelui bulevard pe care-l visa, cel care merge azi de la Unirii la Romană.

Vedeti povestea pe http://www.dailymotion.com/video/xrvkb3_bucuresti-strict-secret-turnul-coltei_shortfilms#from=embediframe

STELIAN TĂNASE

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!