johnny raducanu 1L-am uitat prea repede. S-a stins la 19 septembrie 2011. (n 1931). Nu știu cîți din cei care i-au fost prieteni și-au mai amintit de el. Și eu, din păcate, am uitat că într-o zi ca asta in urma cu noua ani a dispărut. Nu mai vorbeste nimeni despre el. Nici posturile de radio nu ii mai dau inregistrările. Televiziunile, ce să mai vorbesc. Ar trebui să fie omagiat anual într-o gală la Sala Palatului – unde a concertat de atîtea de ori. Pe afiș /pe scenă sa vedem scris „Johnny Răducanu’s friends”. Papa jazzului din România o merită cu prisosință. Cel mai bine ar fi dacă în luna septembrie, in fiecare an – cu ocazia Zilelor Bucurestiului – am avea un festival de jazz cu participare internațională – „Johhny Răducanu Jazz Festival „. Nu trebuie să-l uităm, am uitat prea ușor ce mare rol a jucat…

Iata ce am scriam pe blog despre Johnny Răducanu atunci cind s-atins.

1.

johnny raducanu 2” O știre de azi, venită pe agenții, îmi taie răsuflarea. Johnny Răducanu a murit. Il știam demult, de la mijlocul anilor 80. I-am fost fan și, cred, bun prieten. Omul era un spectacol. “Avea vorbele cu el “ cum se spune. A trăit multe, a văzut multe. Înțelegea într-un fel special mersul lumii. Era un fantast, nu știu cit erau de adevărate povestirile lui, dacă detaliile erau exacte sau dacă memoria nu il înșela. Sau dacă pur și simplu inventa. Dar acolo unde nu avea de zis o pildă, nu avea o anecdotă care să se potriveasca, nu avea nici o ezitare să le înflorească, să pună în loc o ficțiune. Băsmuia,așa cum făceaa cu clapele cînd improviza. Sensul istorioarelor pe care le zicea fără intrerupere îl găseai în morala fabulei, dar ami aels in plăcerea lui de a povesti și venea di firea lui de artist. Nu știu cîtă artă a pus în muzica lui, dar în viață a pus cît încape.

johnny raducanu 3Știam că era de mai multă vreme bolnav și lupta tenace cu un diabet agresiv. Lupta și cu săracia. Am filmat acum o vreme cu el și îmi spunea ce dificultăți are din cauza une pensii infime deși era pe scenă de decenii. Și nu banii erau problema, cum s-ar crede. Era încă activ, cautat de impresari, cap de afiș la orice gală de jazz. I se părea insă o lipsă de recunoaștere, o formă de ingratitudine, o indiferență a autorităților și societății față de el. Asta il amăra destul. În altă țară ar fi fost răsplatit ca un rege! zicea la supărare. Dar cred că boala lui profundă venea de la suflet și nu era din cauza sărăciei (locuia pînă nu demult într-o garsonieră într-un bloc). Marile intilniri din viața lui erau toate în trecut. Femeile pe care le iubise, prieteni din tinerețe, la fel. Au dispărut chiar mai multe epoci pe durata vieții lui. Boala sa s-a numit singurătate.

Johnny ( Crețu Răducan, pe numele lui din buletin) a fost un personaj legendar al Bucureștilor și e greu de imaginat că îi va lua cineva locul vreodata. ” FOTO www.dcnews/ro www.protv.ro www.ziarecom.ro

andrei plesu mihai sora2.

” Azi la 23,00, pe TVR doi, se reia o emisiune devenită din neferirice o amintire – cu Johnny Răducanu. Genericul ei – “Unora le place…”. Gazde au fost Moșu – Florian Lungu și Mike Godoroja. Invitați Titus Munteanu și Stelian Tănase. Mai apare și ultima formatie cu care a cintat ” Johnny&Friends”. Este un omagiu, un program care nu va mai putea fi niciodată înregistrat. Uneori despărțirea de cei apropiați se face prin lucruri de amănunt, inobservabile chiar.

Mi-am luat adio de la Johnny acum doua zile la biserica Silvestru împreună cu WG Weinberger, Mircea Tiberian, Harry Tavitian, Moșu Florian Lungu, Costin Petrescu, Andre Pleșu, Mihai Șora. Apoi la cimitirul Cernica ll împreună cu puțini dintre mulții lui prieteni. Ceremonie scurtă, tacută…Sunt oameni cu care nu mă mai întîlnesc decit în ocazii nefecirite. harry tavitianLa bine nu ne mai vedem, nici în zile banale, cenusii. Dar in biserici, prin spitale, la cimitir, da. Am ajuns intr-un autobuz al Teatrului Național, pus la dispoziție de Ion Caramitru, foarte prezent în toată bucătaria înmormîntării. Cimitir în construcție, în cîmpie bate vîntul. Clopotele se aud tare cum intrăm. Intr-un colț o haită de ciini. Cîntări, slujbă, gropari, jale. Atmosferă de Bărăgan, inconfundabilă. Cîțiva cameramani insistenți se apropie să prindă în iamgini chipul lui Johnny care ne privește de dincolo…

Ne întoarcem cu același autobuz să îi cinstim memoria la cîrciuma lui preferată, plasată lîngă garsoniera unde a locuit 30 de ani. Se mutase de 3 luni din Filantropia în Armenească, ca să se mute definitiv…Adio Johnny!

STELIAN TANASE

DESKREPORT

FOTO www.stelian-tanase.ro Andre Pleșu cu Mihai Șora (dreapta), Harry Tavitian (stinga) la slujba de la biserica Silvestru

Spune-ți opinia, fă-te auzit!