tanase portrete 3Ultimul revelion (nu bănuia nimeni că este ultimul petrecut sub regim comunist ) petreceam cu niste amici într-o periferie de blocuri proletare. Damne, ce tineri eram! Cînd s-a apropiat miezul nopții am cerut gazdelor să nu deschidem televizorul. Pînă atunci îl înjuraseram toți la greu pe Ceaușescu pentru toate cele, pentru atmosfera irespirabilă, etc. Ce rost avea să ascultăm discursul adresat sclavilor lui. Asta eram toți, niște sclavi. Măcar Anul nou să-l petrecem departe de figura binecunocută a dictatorului. Pe mine unul mă stresa, nu puteam să îl sufăr efectiv. De înțeles de ce am cerut să nu vedem discursul. M-am dus in camera alăturată să nu îl aud.

Nu a fost chip sa renunțăm la tv pentru că fiecare voia să audă un eventual anunț că se retrage de la putere ( se zvonea că e bolnav și va trece puterea fiului său Nicu). Fiecare voia să afle dacă nu se măresc salariile cu una sută lei sau dacă scad prețurile. O să avem căldura in apartamente? Se bagă alimente în magazine, pentru că rafturile erau complet goale? Numai din gura zeului puteam să aflăm. Era singurul în stare să ceausescu  13lămurească problemele complicate. Depindeam toți de el. Eram în genunchi. Toți, o țară întreagă. Firește nu a spus nimic despre ce aștepta și dorea lumea. Ceaușescu a ținut ca de obicei o lecție de patriotism, un discuss paralel cu nevoile oamenilor. A avut un discurs in limba de lemn, total alaturi pentru milioanele de oameni care făceau în acele minute același lucru – urmăreau cu sufletul la gură inregistrarea tv cu discursul lui. Eram sigur că și Ceaușescu făcea la fel la miezul noptii – urmărea discursul cu familia și tovarășii apropiați.

Cind a terminat ce avea de spus (nimic) ne-am întors la ale noastre – era un tristum post coitum. Așadar – salată de boeuf, piftie, cîrnat, șorici, jumări. Cîteva scurte reprize de dans și mult alcool. Plus discuții – ne învirteam în jurul cozii, neputincioși. Nimeni nu avea soluția, nimeni nu spunea cît este de nefericit. Trăiam ca-și-cum! Puteam să părem și spontani și entuziasti dacă era cazul. Firește se debitau în draci bancuri despre Ceaușescu. Spectacolul schizofrenic continua. La fel și opera sistematică de tîmpire a capului de locuitor.

Astăzi nu ne mai vorbește nimeni la miezul noptii de Anul nou. E OK. Nimeni nu ne mai patronează. Big Brother a fost executat la zidul cazărmii din Tîrgoviște. Astăzi în schimb ne petrecem Anul nou cu privirile absorbite de telefoanele mobile, așa încit nu mai apucăm să ne privim în față, nici să ne vorbim… Nu mai e nevoie de măști, securistul nu mai e la ușă. Doar telefoanele sunt la fel de ascultate ca și atunci. Zeul nostru se numește în acest zile IPhone. Atunci eram legati în lanțuri. Azi suntem pe contul nostru. Fiecare epocă are o formă de sclavie specifică. Omul nu e liber chiar și cind nu stie asta.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE

Copyright DESKREPORT

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • gabriel pop spune:

    Domnule Stelian Tanase va doresc multa sanatate si aceeasi inspiratie incisiva si in 2018….

  • Adevarat, citind acest articol, ma pot intoarce in acel timp, la acea seara in care toti ne adunam sa putem evada din acea singuratate sufleteasca chinuita de o dorinta nespusa de libertate, de orice fel, doar libertate sa fie! Acelasi decor, aceiasi asteptare, aceleasi sticle umplute cu alcool…aceiasi emisiune dezgustatoare, dar alta nu aveam…in fiecare zi se repeta o singura zi, exceptind sarbatorile in care era ora programata pt defilare si atributiile fiecaruia in parte…Apoi nimic…rutina zilnica si dorinta de a iesi din monotonia odioasa in care traiam! Si am iesit… am ajuns sa ne implinim visele, dorintele, proiectele, sau nu…dar sigur am ajuns la tehnologie, sau la dorinta de insingurare prin comunicare virtuala…Practic, singuratatea este elementul care ne compune destinul, orice alte asteptari am avea, tot acolo vom ajunge…la insingurare!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!