UN EPISOD CU SADOVEANU

sadoveanu 1

***In 1961, la 19 octombrie, Mihail Sadoveanu s-a stins din viata (n 1880)

A fost glorificat pînă în 1989. A ieșit diminuat după ce au apărut documente de arhivă care îl pun intr-o lumină prea puțin favorabilă. Mare talent, puțin caracter. Această caracteristică pare a fi o trasătură națională. Nici azi lucrurile nu stau altfel. Găsești multe talente, caractere aproape deloc.

Figura lui Sadoveanu ( n. 5 noiembrie 1880) este azi una foarte controversată. A murit la 19 octombrie 1961. După 1944 s-a aflat într-o postură de semizeu al regimului comunist. A fost omagiat, decorat, plătit copios, decretat cel mai mare scriitor oficial în viață, bagat in manuale. A fost un bun al întregului popor, chiar al blocului sovietic ca o răsplata a liderilor Kremlinului pentru că în 1945 în octombrie a scris actul său de capitulare și trădare a poporului său despre care scrisese pagini extraordinare pînă atunci ( amintesc doar romanele Baltagul și Creanga de aur). Articolul din 1945 se intitula „Lumina vine de la răsărit” și a apărut în Jurnalul de dimineață. Atunci „s-a dat cu rușii”, cu forțele de ocupație, cu Armata roșie care tocmai se deda la violuri, la jafuri și îngenunchia România. A fost un colaboraționist de cel mai înalt rang și a adus nenumărate servicii sovieticilor și slugilor lor de la București (Dej, Ana Pauker, Bodnăraș, etc.) cauționîndu-i prin prestigiul său de mare scriitor, (și era), de scriitor național. Efectul dezertării sale, a pactizării cu ocupantul, asupra societății românești a fost devastatator. A diminuat capacitate ei de rezistență, a semănat confuzie. A dat un lamentabil exemplu celor care așteptau de la el să fie o mare conștiință și un apărător al neamului său.

“Lumina vine de la răsărit” unde își arăta obediența față de Stalin a fost o lovitură de presă bine țintită care i-a asigurat o existență liniștită și îmbelșugată pînă la sfîrșitul vieții lui, în 1961. A trăit ca un clasic în viață, academiciabibescu george valentinn etc. PCR i-a încredințat mai multe case, vile, cabane de vînătoare. A trăit ca un veritabil mare moșier, ca un nabab. Regimul s-a folosit de prestigiul și autoritatea lui și l-a plătit copios. Kremlinul nu a uitat serviciul din 1944 și l-a tipărit în tiraje uriașe, l-a răsplătit financiar pe măsură, i-a dat și premiul Lenin pentru literatură.

A fost urmat de alți intelectuali și artiști care s-au vîndut ocupantului străin. Dar Sadoveanu a fost primul dintre ei. Textul publicat atunci avea o formulare masonică, ca și gestul lui de “ obiediență.“ Sadoveanu a fost mason. A fost inițiat în 1927, la Iași. Nu era singurul mason din cercul Vieții românești de la Iasi, mai erau Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu etc. A suit repede ierarhia masonică datorită celebrității sale literare. În 1929 este deja grad 33 și membru al “Supremului consiliu de grad 33 și ultim al ritului scoțian antic și acceptat în România.“ În 1930 Loja Naționala din România este recunoscută de către Marea Loja Unită a Angliei din mihail codreanucare au pornit toate lojile masonice existente. Era recunoașterea activității masonice din România. Mare maestru era prințul George Valentin Bibescu, nepot de domn, aviator de valoare, etc. Sadoveanu a făcut totul să îl înlăture, pentru a se înscăuna el șef suprem. Ceea ce a și reușit cu prețul unor sciziuni, scandaluri care au marcat anii 30 ai masoneriei. Sadoveanu este dezavuat, chipul lui este ars in efigie. George Valentin Bibescu demisionează. Marea lojă Națională se destramă. O vreme coexistă două loji de rang național, fiecare invocînd pentru sine a fi singura legitimă.

Odată cu ridicarea extremei drepte, viața masonilor devine dificilă. Au loc atacuri, persecuții etc. Anul 1937 aduce trecerea în adormire a masoneriei de rit scotian și tot în 1937 regele Carol interzice Francmasoneria română unită. În pastorel teodoreanunoul creat Front al Renașterii Naționale, partid unic, patronat de rege, la vîrf se regăsește și Mihail Sadoveanu, decis să nu rămînă în afara jocurilor politice. Mai fusese președintele Senatului și al Camerei, director la Adevărul și Dimineața – dizolvate de guvernul Goga/Cuza. Era așadar obișnuit să supraviețuiască în orice conjunctură. Era un supraviețuitor prin definiție. Gestul lui de pactizare cu ocupantul, din octombrie 1944, era in caracterul lui. Nu avea valori morale. S-ar fi făcut frate și cu Dracul ca să îi fie bine. Masoneria a fost pentru el o afacere – de altfel a și subtilizat fondurile ei, drept pentru care a si fost exclus și a creat o disidență – nerecunoscută.

În anii 40 masoneria a fost în adormire. S-a pus problema reînvierii ei după lovitura regală din august 1944. Sadoveanu a preferat să joace cartea rusească. Nu e mirare că a asistat impasibil la distrugerea lojilor masonice în anii 48-51 de către comuniști, patronii săi și la arestare și închiderea în pușcării a multora dintre “frații” lui.

STELIAN TANASE

FOTO Mihail Sadoveanu, George Valentin Bibescu, Mihail Codreanu, Pastorel Teodoreanu

DESKREPORT

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

  • Silvia Bobolea spune:

    Sunt multe de spus în ceea ce-l priveste pe Mihail Sadoveanu .Eu personal aș avea să-i reprosez punctele ce mi-au fost scăzute la teze și alte concursuri ,inclusiv la bacalaureat ,ori de câte ori am dat nas în nas cu opera dumnealui .Pot să spun clar și răspicat că din opera sa măreață nu am citit mare lucru pt. simplul motiv că am intuit de timpuriu o oarecare incompatibilitate între structura mea interioară si tot ceea ce a scris acest „măreț ”domn .Pe vremea aceea nu știam ce este politica ,nu știam cât de mult și cât de repede s-a alăturat Sadoveanu noii orânduiri socialiste în formare .Însă tatăl meu ,iertat să fie de D-zeu ,mi-a fost învățător ,mai vorbea prin casă …Și în acest fel am reușit să capăt o aversiune instinctivă față de tot ceea ce avea legatura cu acest scriitor și cu opera lui .Mi-a cauzat însă ,pentru că era imposibil la o lucrare să nu fie și ceva din Sadoveanu .M-au salvat doar „vocea și talentul ”pentru că devenisem o artistă în ale improvizației .Însă și aici e discutabil ,tocmai pt. că un profesor miroase imediat când scrii despre opera cuiva fără să fi citit-o !

  • Am citit aproape tot ce a scris Sadoveanu , am predat opera lui dascăl fiind , nu contest ce se spune despre el pentru că nu cunosc dar cred că atunci când vorbim despre un scriitor din acest punct de vedere este preferabil să fim preocupați de operă și nu de omul care a fost . Cine nu a greșit in viața lui , să arunce piatra. Toți au greșit și greșesc ca oameni . Important este ce lasă valoric în urma lor , chiar și autorul articolului .

  • Bucur Camelia spune:

    DA, opera este cu adevarat si la propriu si la figurat „mare”, omul mai putin mare si nu ma refer la stat ci la omenie. Dar noi il stim ca scriitor si cum se spune, trebuie sa ramana in amintirea publica ce a fost cu adevart bun intr-un asa geniu literar, as putea spune. Mie personal nu mi-a placut Sadoveanu ca scriitor, adica nu a fost pe gustul meu, insa nu-i pot contesta in nici un fel uriasul talent literar. Si hai sa fim seriosi, politica a fost o „c….a” dintotdeauna si politicieni adevarati, curati si verticali erau si sunt si vor fi din ce in ce mai greu de gasit.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!