UN NOBEL PENTRU LITERATURĂ

boris pasternakIn 1964. Jean-Paul Sartre a refuzat premiul Nobel pentru literatură. Acest refuz a făcut vîlvă din citeva rațiuni simple. Cînd toți scriitorii din lumea visează cu ochii deschiși că într-o zi vor fi invitați La Stockholm să ridice acest premiu și să devină celebri, să fie vînduți în milioane de exemplare în toate limbile, să facă avere, Jean Paul Sartre il refuză. Să fi fost un gest calculat mediatic? A refuza un Nobel s-ar putea să aducă mai multă celebritate decît încasarea lui. Gestul lui Sartre a fost foarte comentat, mai ales în media franceză care il lua prea în serios.

sartre 2Alții au vrut premiul din rațiuni de recunoaștere universală a valorii lor. Exemplul lui Jorge Luis Borges este arhicunoscut. Dar el a ratat premiul din cauza elogiilor aduse lui Augusto Pinochet, dictatorul chilian. Jean Paul Sartre a refuzat premiul cred pentru că s-a temut să treacă drept un scriitor burghez, un confomist, bun pentru Academia franceză.

Or, reputația lui se baza în mare măsură pe imaginea pe care și-a clădit-o in a doua parte a anilor 40 – aceea de nonconformist, chiar de revoluționar etc. La începutul anilor 60 poza în comunist fidel Moscovei. După ce publicase „Critica rațiunii dialectice ” (una dintre cele mai proaste și prolixe cărți de filosofie pe care am citit-o vreodată ) mai ales, juca acest rol în intelighenția occidentală. Mulți intelectuali de stînga s-au pasternak jivagodezis de Moscova și comunism după intervenția tancurilor Armatei roșii la Berlin in 1953, si la Budapesta 1956. Jean Paul Sartre a ales să rămînă disciplinat în rînduri (ca si Picasso alt comunist caviar) și a continuat să țină același discurs al „dictaturii proletariatului”, să fie un critic al capitalismului. Lipsa simpatiei lui pentru pentru valorile democrației liberale s-a văzut și mai exact la sfîrșitul vieții și carierei lui cînd a vizitat în pușcărie membrii bandei de teroriști Baaden-Mainhof.

În 1964, Sartre a mai avut un motiv, tot legat de Moscova, să refuze premiul Nobel pentru literatură. El nu a vrut să se desolidarizeze de URSS, de PCUS, care era după el „gloriosul partid bolșevic”, promotorul „utopiei post-capitaliste a comunismului și egalitarismului, „singura speranță a omenirii”, cum îl califica. Ce l-a oprit să meargă borgesla Stockholm să se lase premiat a fost „afacerea Boris Pasternak”.

Lui Pasternak după apariția în Occident a romanului „Doctor Jivago” i s-a atribuit premiul Nobel pentru literatură. Era un roman critic la adresa lumii sovietice. A fost scris clandestin și nu a fost tipărit intr-o editură din URSS. Pasternak a preferat să il trimită clandestin peste graniță in Italia și să îl publice în Occident. Gloria lui a venit peste noapte. La presiunea autoritaților sovietice, Boris Pasternak a fost obligat să refuze premiul. Cum putea așadar Jean Paul Sartre, soldat disciplinat al Kremlinului, să facă altfel !? L-a refuzat !

STELIAN TĂNASE

DESKREPORT

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!