VENEŢIA SECRETĂ: CE ORAŞ MAGNIFIC

Săptămîna trecută am petrecut-o la Venetia… Nu am vrut să plec, fiind prins cu arhivele şi serialul TV. Am făcut bine că am plecat din Bucureşti. Ce oraş magnific. De cînd vreau să îl văd! Am ratat in 1999, cînd trebuia să termin urgent un documentar despre căderea lui Ceausescu “După asaltul cerului”, 6 episoade. Am regretat că nu m-am dus. Acum am lăsat tot şi am plecat. Aşa, n-o să am niciodată timp. Mi-a facut bine, Veneţia m-a aşezat pe lucrurile esentiale. M-a scos din agitaţie, din stressul, din funinginea pe care o respiram acasă. Doua feluri de provincie, Bucureşti şi Veneţia. Ce diferenţă! Una aculturală, cealalta tasata de cultura&istorie. M-am dus fără să citesc nimic înainte, ca să mă las sedus, să ajung fara prejudecăţi. Nu voiam să caut din priviri casele, podurile, locurile consacrate. Am ajuns luni, după doua ore de zbor oarecare. De la aeroport iau o barcă cu motor, taxi aici. Am trac.Vin dinspre mare, aşteptînd să apară din spatele apei, din ceţuri, din abureala ploii care se lăsase peste mare, ştiutele imagini de album, palatele Venetiei. Amor la prima vedere. Sunt cucerit din clipa cînd Veneţia apare dintre ape şi ceţuri. Cineva mă întreabă pe SMS cum e ? Răspund cu un singur cuvint: magnific!

După ce am desfăcut bagajele la un hotel lînga podul Rialto, am fugit în Piaţa San Marco, să epuizez obsesia celor care vin pînă aici. După vizita de ritual, nu ai decît sa îţi vezi de ale tale, şi fiecare are o agendă. Inghesuiala, porumbei mii, aparate foto, coloane nesfîrşite de turişti aşteptînd lsă să intre în basilica San Marco. Splendidă, cam încărcată, indecisa în volume, dar deloc dizgraţioasă, dimpotriva. Are mult mister cu aerul ei bizantin. Ceva străin de occident. Amestecul de lumi care era Veneţia cindva, se simte. Mediterana estică, Bizanţul (şi Istanbulul) plutesc în atmosfera. Cupolele, faţada cu multiple planuri, aduc cu o biserică ortodoxă nu au nimic din austeritatea catedralei catolice. E veselă, graţioasă, cu liniile ei curbe. Îmi place. Daca ar fi fost altfel – gotică, de exemplu – ar fi închis prost piaţa. Ar fi făcut-o încruntată, cenuşie, ar fi inspirat teamă. Clădirile în jur sunt mai austere, pătrăţoase, linii drepte, piatră grea, cenuşie, oficiale pentru negustorimea bogată de aici. Dar basilica San Marco dă tonul întregului ansamblu şi îl salvează. Il face să respire. Totul e in detaliu.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!