VENEŢIA SECRETĂ: VÎNZARI PE CANAL GRANDE

Descopăr întîmplător casa lui Goldoni, apoi tot aşa, umblînd mut de admiratie, fotografiind tot, casa lui Vivaldi. Apoi a lui Benedetto Marcello şi a lui Wagner, care se bucură aici de un adevărat cult. Nu găsesc însă mormîntul lui Brodsky. Înaine să moară, a cerut să fie îngropat aici. Poate pentru că Veneţia cu canalele ei, clădirile înfipte pe buza apei, îi aminteau de Sankt Petersburg. Poet rus, evreu, închis la Arhanghelsk de bolşevici, trecut şi cîţiva ani prin azil psihiatric. Doar pentru că era poet. În 1972 este expulzat. În 1987, ia Nobelul pentru literatură. Mi-a vorbit despre el Michael Heim, cînd eram la L.A. să predau. L-a cunoscut bine, fiindu-i traducător. A murit la NY în 1996. A fost adus în insula San Michele, pentru ultima călătorie. Pe insulă e îngropat şi Diaghilev, impresarul Baletului Imperial rus.

Sunt într-un tur al Veneţiei, văzută de pe apă, într-o după amiază. Am plecat din faţa hotelului Danielli pe care îl descopăr acum. Aici a locuit regina Elizabeta izgonită de la Bucureşti în surghiun de lux, de regele Carol, după afacerea prinţul Ferdinand&Văcăreasca. Danielli a fost hotelul elitei europene în secolul XlX. Rămîn în restaurant să respir, să iau imagini, să mă obişnuiesc. Să mi-o închipui pe regină pe aceste holuri coborînd din apartamentul sale, pentru a face plimbări în piaţa San Marco.*** Ghida îmi spune că Brodsky e într-adevăr îngropat la San Michele, dar e tîrziu, s-a întunecat şi nu mai e timp să ajungem pe insulă. Am ratat e clar, mîine mă întorc acasă.*** Veneţia vinde Vivaldi, Casanova, peisajul lacustru, palatele delabrate, melancolia ei răscolitoare, lumina.*** Micul muzeu Peggy Guggenheim, cu avangardişti, suprarealişti, abstractionişti, amiciţiile ei şi ale lui Max Ernst, soţ. Văd un Brauner foarte bun. Altadată m-a lăsat rece, părîndu-mi-se prea ‘făcut’, prea literar, chiar un veleitar. De aeemenea sunt expuşi Klee, Chagall, Dali. Lucrarea lui Brancuşi, pe care trebuia s-o găsesc în prag, nu este. E împrumutată la Berlin sau Bonn pentru o expozitie. Peggy G. a cumpărat-o de la Brancuşi în ziua în care nemţii au intrat în Paris în 1940. Detaliu ca o stafidă. În parcul, mic cît o grădină, pe buza apei, am văzut Moore (nu mă omor) şi Giacometti… La ieşire îmi cumpăr cîteva cărţi, despre avangardă mai ales.

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Ioana spune:

    E frumoasa Venetia! Eu am fost in urma cu 12 ani si din pacate am stat numai o zi. In piata San Marco se canta Vivaldi si abia ma puteam abtine sa nu dansez……Sunteti fericit ca ati putut sa o vedeti pe indelete si sa gustati din frumusetile ei.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!