VIAȚA PRINTRE ASTRE DE UNUL SINGUR

By 5 noiembrie 2020Graffiti

hallyday 3***LA 5 noiembrie 1980 Sylvie Vartan și Johnny Hallyday divorțează. Telenovela ia sfirsit.

„Johnny Hallyday nu fost pe lista mea. S-a intimplat ca i-am urmărit avatarurile inca de cind eram un preadolescent. Cineva care călătorea in străinătate aducea discuri la modă (microsillon două piese față/revers) și le pasa fiului. Ne poftea și pe noi din gașca de la coltul străzii. Părinților lui muzica aceea i se părea o cacofonie. L-am insoțit pe JH de-a lungul carierei lui de rock star. Personajul era cam rudimentar, muzical vorbind, și avea ceva artificial. Mi s-a părut că face parte dintr-un scenariu. Ceva nu se potrivea. Preferam originalul americănesc. Hallyday era căznit, se străduia, voia neapărat să demonstreze ceva. Social, nici nu avea altă șansă să reușească în viață. A intrerupt scoala foarte devreme. Educatia lui a ramas foarte precară, nu avea nicio meserie. Rock-and-roll-ul l-a salvat, a fost un debuseu perfect.

Nicio piesă de-a lui nu m-a cucerit. Erau imitații palide după Elvis Presley si altii-cel putin in anii de inceput. L-am privit ca pe un fenomen cultural de import. Asistam la rock-and-roll second-hand. Hallyday a jucat in Hexagon rolul unui super star rock – cum il prezenta presa. Nu a avut succes în afara granițelor Franței. A rămas un necunoscut la Londra, la NY, la LA (unde avea o reședință și un studio de inregistrări). Lipsa lui de recunoastere internațională s-ar explica prin folosirea limbii franceze, total nepotrivită pentru rock. Sună ca dracu. Dar si limitelor lui ca artist au contribuit. La inceputul anilor 60, Franța trăia sub influența culturii americane. Tot ce era bun (filme, muzică, mașini etc) venea de peste ocean. Fenomenul s-a instalat odată cu debarcarea Aliaților in Normandia. Radioul, presa scrisă, librăriile, cinematografele, televiziunea au fost invadate de produse „made in USA”. Economic, Franta se descurca mai ales gratie ajutorului USA venit prin planului Marshall. Spațiul public s-au americanizat. Limba de asemenea s-a instrăinat de rădăcinile ei, asimilind mii de cuvinte de peste ocean.

hallyday 9Fenomenul a produs un jargon numit – „frangl”. In anii 40 Piaf, Montand, Trentet, Becaud, Vian etc. sunau destul de americăneste. La mijlocul anilor 50 „șocul Presley” a ajuns la Paris. Nu a durat mult și au apărut imitatorii locali. Firește, rockerii francezi și-au luat pseudonime, Hallyday, Eddy Mitchell, Dick Rivers etc. Cine le-ar fi cumpărat discurile dacă isi păstrau numele din certificatele de naștere? Discurile si afisele sălilor de concert preferau numele cu rezonanțe yankee. Piața & publicul cereau același lucru. Johnny Hallyday este un produs de acest tip. Casa de discuri Vogue care l-a lansat pe disc a creat o poveste – cum ca ar fi american….

S-a născut la 15 iunie 1943, la Paris, cu numele Jean Phillipe Smet. Leon Smet tatăl, era un actor belgian. La două săptămîni după nașterea copilului, vinde cîteva lucruri din casă (inclusiv patul) și dispare. Mama lasă copilul in grija unei mătuși și se întoarce in studiourile foto să-și continue cariera de model. A fost un copil nedorit. Experiența asta va lăsa urme adînci în psihicul copilului. Nu se va debarasa de amintirile nefericite din copilărie pînă tîrziu. Poate niciodată. Lipsa părinților, a afectiunii lor, s-a transformat la maturitate într-o sete puternică de recunoastre. Iși dorea să fie – nu doar aclamat de public – dar și iubit. Ii plăcea mai mult ca orice să treacă prin aceasta secvență – a adoratiei sale. Dacă se putea in fiecare seară. Insista și să i se arate afecțiune. O cerșea chiar. Aș spune că apărea atit de des pe scenă tocmai pentru a regăsi în mod repetat iubirea. Căuta idolatria față de persoana lui. Il motivau mulțimile în extaz care scandau numele…Ceva din amintirea suferintei și singurătății din vremea copilăriei părea să se șteargă cind incheia triumfal un spectacol pe un hallyday 7stadion cu zeci de mii de spectatori. S-a spus/scris că era foarte orgolios, obsedat de el însuși și că trăia numai pentru el, egoist și narcisist. I s-a reproșat că face orice să-și satisfacă ego-ul. De înțeles, cine l-ar judeca? Și de ce?

Anul 1960 marchează începutul carierei lui. Nu implinise 18 anic înd aparea într-o emisiune teve care lansa talente. Și-a făcut apoi regulat apariția la un club parizian (Golf Drouot) unde simbăta se intilneau rockerii locali. Devine un nume printre amatorii de Presley, Jerry Lee Lewis, Chuch Berry etc. Tinerii se îndepărtau de idolii părintilor lor, Montand, Becaud etc. Se ridica altă generație, ea renunța la idolii vechi. Ii considerau răsuflați și prea legați de trecut. Acesta era momentul cînd apare Johnny Hallyday. Cînta hituri americanești, mai ales Presley – idolul lui. Apărea ca și el cu o chitară de git, se mișca la fel. Ingenunchia pe scenă, se trîntea pe jos, era agresiv, avea o voce puternică și dură. Sala –plină de adolescenți- se extazia pentru că așa ceva nu se mai văzuse pe scenele pariziene. Momentul care l-a adus într-adevar in atentia publicului a fost in februarie 1961 la Sala sporturilor din Paris. A fost primit cu entuziasm. Rezultatul a fost devastarea sălii, 800 de scaune rupte, intreruperea spectacolului de către autorități, intervenția Politiei, zeci de arestări. Presa a titrat si a dat fotografii pe prima pagina. Guvernul a interzis spectacolele de rock-and-roll. Televiziunea națională a avut aceeași reactie. Interdictia însă i-a dat lui Hallyday un nou statut, dincolo de muzică. Devine idolul noii generații. Cultul lui se naște în aceste zile. Adolescenții în bluzoane negre, (neaparat din piele – moda lor făcea ravagii) iși găsiseră în fine idolul, figura care să îi reprezinte. De aici incolo toată strădania lui a fost să nu părăsească această poziție. A vrut să fie mereu nr 1 și i-a reușit. A rămas pină la sfirsitul vieții lui agitate superstarul necontestat al scenelor hallyday 8din Hexagon.

Avea oroare să fie ignorat. Marea lui plăcere era se afle in centul atenției pe secna și în viață. Ii placea să se vadă în fiecare zi in presa de mare tiraj. Indiferent dacă era vorba despre o nouă cucerire feminină sau despre achizionarea unei motociclete. Nu conta. Important era să nu lipseasca din paginile gazetelor, din stirile tv din prime-time. Așa a supraviețuit intr-un mediu extrem de dificil pînă tîrziu, mereu adorat de fani. Altă sursă a lungii lui cariere la vîrf a tinut de cameleonismul lui artistic. Si-a schimbat de citeva ori stilul, repertoriul, costumația. A făcut-o preluînd ultima modă de peste Atlantic. Avea simțul publicului, a fost un teribil oportunist muzical. Simțea cind trebuie să schimbe macazul, avea instinct pentru ce voia publicul. Dar și publicul si-a schimbat gusturile în aceste decenii – de la rock-and-rolol-ul anilor 50, la yeye în anii 60, la flower power, disco, hardrock…

Viata lui amoroasa s-a desfașurat la vedere ca a oricărui semizeu – considerat un bun al societății. Idilele, despărțirile, cuceririle lui au fost intens mediatizate. Hallyday a văzut aici o formă redutabila de reclamă. Voia să pară un seducător irezistibil, star cu mare succes la femei. Iși imagina că era un atribut obligatoriu ale unui idol. Femeile cu care apărea in public erau trofee pe care le arăta mulțimii. Era un ritual. Voia să indice că era adulat, iubit, căutat. Timpul nu exista pentru el, nu imbătrînea, atractivitatea lui intactă la 20 ca și la 70 de ani. Cred ca era un joc de oglinzi. Nu a fost atit de iubit cît ar fi vrut ( asta l-a făcut să sufere) si nici el atit de nesatios de femei, cum dorea să lase impresia. Așa spun gurile rele din Paris. Imaginea de devorator de femei era marketing. Făcea parte din fișa postului unui superstar. Își închipuia hallyday 4că trebuia să ducă o existență aventuroasă sa se comporte ca un rebel, să pară un personaj exceptional – nu un banal burghez plictisit de căsnicie.

A cunoscut- o pe Sylvie Vartan – cea care avea să fie femeia vieții lui (cum a recunoscut adesea) în culisele sălii Olympia unde susținea o serie de spectacole. Au început să iasă impreună. Presa i-a surprins, avea iată un subiect foarte bun. Povestea lor romantică a stirnit mult interes. Erau tineri, frumoși, talentați. Erau noua Franță. Relația lor a fost o epopee presărată totusi de scandaluri, trădari, despărțiri, impăcări, jurăminte de amor. Dar mai ales de spectacole, turnee, inregistrări. A fost perechea preferată a publicului în anii 60 și o rețetă cu un box-office asigurat. O foarte mare afacere in show-business-ul francez. Cred că au rămas atita vreme impreună și din aceasta cauză. S-au căsătorit in 1965. În 1966 cuplul a avut un copil, pe David. Cei doi au avut menaj cu multe zigzaguri, turbulent. Un episod este cel al satisfacerii stagiului militar. Ca Elvis Presley, a remarcat el în fata camerelor tv. Într-o permisie se căsatorește cu Sylvie. Eveniment national. Pentru prima dată programele de stiri ale televiziunii sunt întrerupte pentru a transmite căsătoria in direct. La liberare, după 18 luni, traversează prima criză. Cariera lui intra in declin, salile unde concerta nu mai era pline, vinzarea discurilor lui a scazut Rock-and-rollul părea uitat. Bob Dylan, Beatles, Rolling Stones dau tonul. Banii încep să lipsească. Încotro? Era deprimat. A clacat și a încercat să se sinucidă tăindu-și venele. A fost descoperit la timp si salvat. Unii au insinuat că a fost o inscenare pentru a reveni în atenția publicului…E cam mult totuși. Lucrurile au mers de această manieră o vreme și în 1980 Johnny Hallyday si Sylvie Vartan au divortat. A fost o melodrama de gust îndoielnic. Cei doi au confiscat Franta mediatic. Un deceniu mai toate subiectele de prima pagină ei le-au furnizat. Azi am spune – o telenovela, o soap-opera. Au narat hallydayla nesfirsit scene din viața lor conjugală. Incercau amindoi să supravietuiască, să isi salveze carierele. După divorț – marele eveniment – treptat succesul a reapărut. Afișa acum un repertoriu și costumatie hippy – cinta litanii si balade, era flower-power – de nerecunoscut. S-a reinventat. Presa s-a ocupat prea putin de performantele lui artisticc (lipsă), cit de escapadele lui interminabile. Sinucideri, accidente de masina si motocicleta, iubite de toate genurile mereu schimbate.

Odată divorțat, liber, Hallyday a găsit în Babette Etienne perechea dorită. Dar povestea a durat numai un an – 1981/2. A urmat Natalie Baye, actriță cunoscută. Din nou presa i-a acordat mare atenție. Plutoane de fotografi și jurnaliști au produs interviuri si articole pe banda rulantă, Subiectul „Johnny Hallyday” vindea foarte bine gazetele. Cei doi au avut un copil, Laure, nascuta în 1983. Relația a fost presărată de infidelitătile lui repetate. În 1986 – inevitabil – s-au separat. Nou prilej pentru a atrage atentia presei și de a ajunge pe prima pagina. Spațiul public a fost un adevărat teren de vinătoare pentru el. In următorii ani nu mai are o relație stabila. Preferă multiple aventuri pasagere. A fost o sarabandă de cuceriri si de reportaje cu fete tot mai tinere la brațul lui, prefera manechinele. In 1990 se căsătorește totuși cu o anume Adeline Blondieu, (n 1971) actriță, foarte șarmantă, ce e drept. Si nu odată, ci de două ori. Au divorțat, apoi s-au recăsătorit. Prilej de supra-mediatizare. Și de data asta au ajuns la despărțire. A fost un mariaj plin de certuri, scene de violență fizică și verbală. O incompatibitate totală între ei. De vină a fost diferența de virsta, apoi preocuparile lor foarte diferite, și fireste, sentimentele – în contratimp. Ca de obicei, totul s-a petrecut cu jurnalistii la ușă. Hallyday a ramas un inepuizabil furnizor de subiecte. În 1994 era din nou liber. Nu era plictisit de căsătorii și divorțuri. Aleasa a fost de data asta Letitia Boudou, cu 32 de ani mai tînără (n. 1975). S-au căsătorit în 1996. Au înfiat două fetițe. A fost fericit să fie tată. A alocat mult timp celor tanase rep 3două fete. Cred că se simțea vinovat de relația quasi- inexistentă cu David și Laure – din a căror viață a fost absent. Exact cum făcuse tatal lui, Leon Smet, cu el. Letiția i-a rămas alaturi pînă la sfîrșit, au fost 21 de ani. Cea mai lungă dintre cele cinci căsătorii pe care le-a avut. Contrar tuturor pariurilor care dădeau ca sigur un divorț în cel mult un an.

Johnny Hallyday a murit în 2017 la 74 de ani din cauza unui cancer pulmonar. A fost, din păcate, toată viața un fumător pasionat. Franța în stare de șoc. Și de data asta televiziunile, radioul, presa scrisă – confiscate de tristul eveniment. Ar fi fost fericit să știe că e pe prima pagină în toate gazetele, că la teve se vorbeste despre el și că nu a fost uitat. Si după moarte continau să genereze subiecte pentru massmedia. A lăsat o uriașă mostenire, vraiște, datorii mari la fisc, iar moștenitorii lui (David, Laure, Letitia) se bat prin tribunale cum să-și împartă averea…

*** Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, aparut in septembrie 2020 la editura Hyperliteratura.

DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!