armata rosie  1

armata rosie  6Circulau toate fantasmele. Motive de teamă, nenumărate. Bucureşteanul se temea de jafuri, violuri şi ucideri. De kolhozuri, confiscarea proprietăţilor (case, magazine, etc.). De Siberia, de poliţia secretă şi mai ales de Stalin, despotul de la Kremlin. Se ştia despre represiunea şi teroarea din anii 30, de metodele dure cu care cîştigase războiul. Aceleaşi metode urmau să fie aplicate şi într-o ţară ocupată cum era România. Puţini îşi făceau iluzii că va fi bine. Prudenţii, cei lucizi, realiştii, îşi făceau bagajele după ce îşi trimiseseră banii în Occident şi plecau şi ei. Cei fără avere sau naivi, sperau într-o minune. Ea nu a venit.

armatarosie 3Cînd Armata Roşie ajungea la bariera Colentina, Antonescu şi miniştrii lui erau deja arestaţi de o săptămînă. Mareşalul fusese preluat din Palatul regal şi dus intr-o casă din cartierul Vatra luminoasă unde stătea Emil Bodnăraş. Ruşii, odată intraţi în capitală, s-au grăbit să-l ducă pe mareşal împreună cu Ică, Cristescu etc., la Moscova, pentru interogatorii. La Bucureşti era instalat un nou Guvern, condus de generalul Sănătescu. Lucreţiu Pătrășcanu a semnat la Moscova armistiţiul la 12 septembrie, după ce delegaţia română (mai făceau armata rosie 16parte prinţul Barbu Stirbey, Constantin Vişoianu, veniţi de la Cairo etc.) a văzut un spectacol cu focuri de artificii. Întrebînd ce se sărbătoreşte, li s-a spus “eliberarea Bucureştiului de către glorioasa armată sovietică!” Delegaţii români lăsaseră oraşul curăţat de trupele germane. Pe scrut, li s-a servit o lecţie amară despre despre felul cum se scrie istoria.

Cei mai activi la primirea Armatei roșii de la bariera orașului au fost comuniştii autohtoni. Ei au fost singurii entuziasti. Ştiau că sub o ocupaţia sovietică aveau să tragă mari foloase. Să devină din paria, stăpînii lumii româneşti. Cei mai mulţi veneau direct puşcării şi lagăre – de la Tg. Jiu şi Caransebes, eliberaţi după decretul de amnistie armata rosie 12dat de rege la 23 august 1944. Fuseseră judecaţi şi închişi pentru conspiraţie împotriva statului român pe care doreau să îl transforme într-unul de tip sovietic si să îl dezmembreze. Aveau ocazia acum să îşi aplice ideile inspirate de Lenin şi Stalin, dirijaţi şi plătiţi de Kremlin. Printre cei veniţi să întîmpine soldaţii ţi ofiţerii Armatei rosii la Colentina şi Pantelimon îi găsim pe Gheorghiu Dej, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Emil Bodnăraş, I. Gh. Maurer, Alexandru Moghioroş, Gh.Agiu, Constantin Părvulescu… Ana Pauker lipsea se găsea încă la Moscova – armata rosie 6va ajunge la Bucureşti la 16 septembrie, aterizind la aeroportul Băneasa. Și Lucreţiu Pătrăşcanu lipsea, se găsea într-un avion pe ruta Constanţa-Odesa-Moscova. Mergea să semneze armistiţiul cu Aliaţii. De fapt cu URSS.

Fotografiile din presa vremii ne arată o mulţime entuziastă de bucureşteni care în acea zi de sfîrşit de august a ieşit la marginea oraşului. Cît era propagandă şi cît bucurie sinceră, e greu de stabilit azi. Cîţiva bucureșeteni par a se întreţine bucuroşi cu soldaţi şi ofiţeri ruşi. Cred că frica de ce avea să urmeze îi motiva și ii să zîmbească. Alţii erau pur şi simplu naivi. Şi nu erau puţini…

armata rosie 4In spatele tancurilor Armatei roșii au venit de la Moscova cei care aveau să servească drept cozi de topor, cu misiunea să jefuiască și să livreze România lui Stalin – Ana Pauker, C-tin Doncea, Vasile Luca, Dumitru Petrescu, Walter Roman, Jules Perahim, Leonte Tismăneanu, Leonte Rautu, Petre Borilă, etc. Ei găseau aici alt grup – Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraș, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Constain Parvulescu, Ctin armata rosie 19Agiu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Draghici, Gheorghe Apostol, Chivu Stroica, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Ceaușescu- cu aceeași misiune -distrugerea României.

Ocupaţia din 1944 nu era o premieră. De aproape 200 de ani, ruşii poposeau la Bucureşti în timpul campaniilor lansate de Skt Petersburg spre Constantinopol. Acum direcţia era Berlin. Prima dată, ruşii au văzut turlele de bisericilor de pe Dîmboviţa în 1769, sub comanda generalului Suvorov. Au intrat prin Colentina şi Pantelimon, barierele de N-E şi E ale oraşului. De atunci, cam la o armata rosie 15generaţie, au poftit mereu să-şi campeze armatele prin mahale, în hanurile, casele boiereşti şi negustoreşti. În 1806/1812, altă ocupatia. armata rosie 7Din 1808 Kutuzov a locuit la Hanul lui Manuc. S-a retras abia cînd Napoleon a invadat Rusia cu La Grande Armee. Planurile ţarului Alexandru l era să stăbilească graniţa Imperiului pe Dunare, aşa cum dorise şi ţarina Ecaterina cea Mare cu Suvorov, iar Valahia să devină gubernie de la margine de Imperiu. Invazia napoleoniană ne-a salvat. Ruşii s-au mulțumit cu …Basarabia in 1812. Au revenit în 1828, 16 ani mai tîrziu.

Guvernămîntarmata rosie 9ul lui Kiseleff a fost “singurul dar făcut de ruşi românilor”, a scris Paul Morand. În 1848-9, au venit iar, ca să înăbuşarmata rosiee revoluţia şi s–au aşezat la nordul Dîmboviţei prin mahalalele Armenească, Batiştea, Băneasa, Mavrogheni, Mahalaua Dracului. La sud, pe Podul Calicilor, dealul Mihai Vodă, Cotroceni, calea Şerban Vodă, s-a stabilit turcii. În 1854 Tolstoi, tînăr porucic, a stat la Bucureşti cîteva luni cu armata ţarului Nicolae al doilea, apoi care s-a retras să apere Sevastopolul cînd Aliaţii au atacat Crimeea. În 1877, ruşilor le-a plăcut atît de mult viaţa dulce de la Bucureşti că au uitat să mai plece cum era ințelegerea. S-au retras abia după Congresul de la Berlin, dominat de Bismarck, un an mai tîrziu, care le-a cerut să se retragă din România. Bismarck și-a amintit ca domnitorul de la Bucureşti era de origine germană si aparţinea familiei Hohenarmata rosie 17zollern-Sigmaringen.

In 1916, au apărut ca aliați, dar in 1917n au dezertat părăsind frontul, jefuidn totce puatua. I-au lăsat pe roâni să sa descurce cum or şti în faţa armatelor Puterilor Centrale. În 1944, august a venit Armata roşie. A fost cea mai lungă ocupaţie, 14 ani încheiaţi plus 31 de ocupaţie bolşevică românească.

STELIAN TĂNASE

Copyright DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!