Cineva apropiat remarca ieri/alaltăieri că bucureșteanul s-a mai potolit. Că doza de isterie și exces, de disperare chiar, s-a mai tocit de la un timp. Lucrurile par să capete o normalitate în lumea românească. Se referea la traficul rutier, dar și la atenuarea agresivității de prin mall-uri. Sincer vorbind, nu am observat așa ceva. Cum nu șofez, pentru mine traficul rutier este o ingrămădeală indistinctă de mașini. Nu percep nuanțele. Știu doar că oamenii sunt de două feluri, șoferii și ceilalți. Dar dacă e adevărat că românul s-a mai potolit, nu e rău deloc. Patima, gălăgia și scandalul produse de temperament, reacțiile viscerale nu fac bine nimănui. Nici agresorului, nici celor din jur. A te repezi tam-nesam, a reacționa brusc, violent echivalează cu realitatea că nu ești prea inteligent. Inseamnă că nu judeci pentru că nu îți dai timp să o faci. Și dacă totuși judeci, o faci visceral. In locul creierului gîndești cu diafragma. Cind simți că adrenalina dă pe dinafară e bine să te oprești o clipă, să faci un pas în spate, să-ți dai un minut de reflexie. Asta înainte de a tăbări cu pumnii, picioarele sau cu gura pe careva.
Așa să fie? Ne potolim ? Politețea, bunele maniere au reapărut ? A revenit respectul pentru ceilalți ? Sau e vorba de lehamite, de sentimentul zădărniciei, de scîrbă ? Începem oare să obosim de atîta garagață cit a făcut românul nostru brav la vremuri de tranziție? Renunțăm cumva la pusul mîinilor în șold ?Renunțăm să ne mai martelăm vecinii, să îi hărțuim, să strigăm peste grad? Nu mai sărim cu bîta de la volan să dăm vreo două șoferului de pe banda doi? Nu mai răsturnăm masa într-o cîrciumă cînd intîrzie ospătarul sau un client îți fixează din priviri dama ? Așa să fie oare? Poate ne-am plictisit de certuri de când am observat că nu duc la nimic.
Dar dacă e doar e liniștea dinaintea furtunii?…