YVES MONTAND LA SALA FLOREASCA

In februarie 1957, Yves Montand si Simone Signoret, au aterizat pe aeroportul Baneasa impreuna cu orchestra lor, impresar etc. Erau asteptati de oficiali, translatori, muzicieni, membri ai ambasadei Frantei, gazetari. Montand se afla într-un turneu in Europa de Est. Prima etapa, o luna în URSS, decembrie 1956, pe ruta Moscova – Leningrad – Kiev. Apoi, cîte o saptamînă la Varsovia, Berlinul de est, Praga, Budapesta, Bucuresti, Belgrad, Sofia… In martie, inapoi la Paris. Momentul era prost ales. In octombrie Varsovia era inconjurata de Armata Rosie care ameninta sa ocupe orasul pentru a inabusi dorinta de libertate a polonezilor. La 24 oct. la Budapesta a izbucnit revolutia. La 4 noiembrie Hrusciov a trimis tancurile impotriva insurgentilor. Socul a fost enorm. Sase saptamini mai tirziu, Montand debarca la Moscova.

Invitatia pentru turneu era mai veche, dar in noile circumstante, turneul era problematic. Anticomunistii erau de parere ca spectacolele lui Motand in URSS cautioneaza Kremlinul. Gosistii cred, dimpotriva, ca daca renunta la turneu, Montand face decit jocurile reactionarilor! Mai e chestiune, Montand este comunist. A participat la multe actiuni initiate de PCF. Hotaraste in cele din urma se plece in turneu, de curiozitate. Vrea sa vada la fata locului ce se intimpla. Aici a dat zeci de spectacole, Montand i-a intilnit pe Hrusciov, Bulganin, Molotov, Mykoian la un dineu restrins, la care a stat de vorba 4 ore, despre Stalin, Polonia, Ungaria. A incercat sa afle raspunsuri. Mai tirziu a spus : “Les évènements de 1956-57 signifient pour moi la perte de la foi. J’entame une longue marche en moi-même. Je continue d’espérer. Je ne crois plus”.

In februarie 1957, Montand a concertat la Bucuresti la Sala Floreasca, plina mai ales cu oficiali curiosi sa vada starul francez cunoscut din “Salariul groazei” care rulase cu mare succes. Publicul obisnuit a avut mai putin acces, bilete si nr de spectacole fiind limitat. Nu stim daca l-a intilnit pe Dej si baronii lui. In memoriile ei, Simone Signoret ( “La Nostalgie n’est plus, ce qu’elle etait”, ed.du Seuil, 1979 ) nu mentioneaza o asemenea intrevedere. Fie ca nu avut loc, fie ca a uitat. Putem sa credem ca a avut loc pentru ca tipicul programului de la Moscova s-a pastrat in toate capitalele est-europene. Cei doi au pus intrebari gazdelor lor despre soarta Anei Pauker, care avea multi amici in Franta, si ii rugasera sa se informeze. Ana Pauker cazuse in dizgratie in 1952 si nu se mai stia nimic despre ea. In 1957 era in viata (a murit in 1960 de cancer). Ce-si mai aminteste Simone Signoret este cladirea Casei Scinteii asemanatoare cu cea din Moscova, unde o viziteaza pe Constanta Craciun, ministrul culturii. Ne mai spune ca romanii nu au fost intrebati daca vor comunism, le fusese impus. Simone Signoret observa ca aici rusii sunt detestati – ca si la Varsovia, Budapesta, lucru inexact pentru Praga si Sofia.

Foto: Yves Montand la Bucuresti, în februarie 1957

Spune-ți opinia, fă-te auzit!