ZELUL DISTRUGERII

Bucureştiul este supus unui proces de distrugere greu de imaginat. Ne- am obişnuit să trecem pe stradă, să vedem clădiri năruindu-se, fără să ne punem întrebări. Şi dacă totuşi ne punem, ne răspundem cu adevărurile ştiute – speculatori imobiliari, aşa zisii developeri venali şi iresponsabili, corupţia la scară mare, banul care poate orice., etc etc. Ne-am obişnuit să trăim printre ruine şi şantiere. Puţini protesteaza, intervin, se bat pentru această cauza care pare deja pierdută. Îmi amintesc cum, cu cîtăva vreme în urmă, am fost în prospecţie pe Calea Victoriei să găsesc casa lui Barbu Catargiu, pentru un episod din “Bucureşti strict secret“. Între casa Catargiu şi fosta ambasada germana (nr. 174, Casino Victoria, azi închis) cîteva clădiri de inceput de secol XlX.

A doua zi am revenit cu echipa de filmare. Ei bine, nu am recunoscut locul pentru că pur şi simplu clădirile (case acaraturi etc) dispăruseră. In loc era un morman de caramizi, moloz, (azi e la fel). Aşa dispărut peste noapte o casă a familiei Văcărescu, apoi pensionul Moteanu, unde au învătat în secolul XlX şi începutul XX, fetele marilor familii boieresti si burgheziei romanesti…Am dat un singur exemplu petrecut in mijlocul oraşului, la vedere, în calea tuturor. Presa a ignorat subiectul, Primăria, la fel. Nu cred să-i fi deranjat cineva pe îndrăzneţi. Reproducem mai jos un document tulburător despre ravagiile la care suntem martori, realizat de dna Hanna Derer, profesor la Universitatea de arhitectura si urbanism ‘Ion Mincu’. Bucuresti.

Despre mai multe valori culturale dispărute sau degradate puteţi citi in Orori bucurestene – Carte Neagra de Hanna Derer.

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Daniel spune:

    Trăim o epocă în care ” zeul banului” este atotputernic. A trăi pentru a te îmbogăţi, în principiu nu este un lucru condamnabil, aparţine societăţilor de tip capitalist. Problema care se pune este când, din dorinţa de a te îmbogăţi, atentezi la istoria colectivă a unei naţiuni. Ceea ce se întâmplă acum în Capitală este expresia puterii banului în detrimentul istoriei. Pentru mulţi români, istoria este un obiect opţional care mai este predată, încă, în şcoli. Ceea ce nu se înţelege, şi aici vorbim de autorităţile statului, este că dacă nu ai o istorie proprie, eşti un nimeni. Casele istorice care sunt demolate cu voioşie în Bucureşti sunt expresia acestei istorii. Cât de curând nu o să o mai avem. Este normal având în vedere ” calitatea” elitei româneşti contemporane. Dacă ar fi să ne uităm numai ce primari a avut Bucureştii şi ce ministri sau prim-miniştri a avut această ţară şi ne uităm ce primari a avut după 1989 Capitala şi ce miniştri şi prim-miniştri ne-au condus şi ne conduc vm găsi explicaţia de ce unii au construit iar alţii demolează.

  • Iulia spune:

    Acum cateva luni am auzit un personaj politic, contestat si contestabil, dar nu lipsit de oarece simpatii poate, mai ales (altfel pentru ce, nu-mi pot imagina) pentru nepotrivita imagine, dupa standarde mai civilizate, pe care o da politicii (dar a mizat pe asta pentru ca in ton cu moda femina dominanta printre « vedetele » mediei romanesti si apoi, ar fi insemnat sa-si piarda naturaletea), spunand cu emfaza ca exista un proiect important pentru a face « poporul » sa fie mai aproape de « alesi » : zidurile Casei poporului sa cada si atunci « noi » vom fi mai aproape de « ei ».
    Sa fie mai bine de o luna, am vazut lucrul inceput. Zidurile incep sa dispara. Imi imaginez ca si asta costa. Ne-a costat ca ele sa fie ridicate, ne mai costa o data. Daca nu putem ridica, macar sa schimbam, chiar distrugand. Si mereu schimbarea (reforma des invocata) e pentru « binele nostru », ne place sau nu, provoaca sau nu ceva daune, sigur e tot spre « binele nostru » atat de sperat.
    Oare terenul liber privirii care ne va da senzatia ca suntem mai aproape, va fi utilizat pentru viitoarele, doritele, manifestatii, niciodata reusite, promise si amanate sau pentru urmatoarele, desele, aglomeratele chermeze organizate cu atata grija de « ei » pentru « noi »?

Spune-ți opinia, fă-te auzit!