Ieri peisajul a fost asemănător cu finalul din „O scrisoare pierdută”. Pasul cadentat, pumnul ridicat, minia proletară au făcut rocada cu grătare de mititei si fleici, bere, muzici, distractie, steaguri tricolore și cocarde. Proletariatul – ce a mai rămas din el – s-a îmburghezit dar mai ales a uitat spiritul așa-zisei „lupte de clasă” propovăduit de Marx, Engels, Lenin&Co mai bine de un secol. Au mai rămas citiva intelos prin cafenele să-si verse amarul și să viseze cu ochii deschiși la comunism. Tempi passati.
Un graffiti găsit sub un pod la Berlin m-a amuzat teribil. Este infățisat Karl Marx colectînd resturi din gunoaie. Pe tricoul lui scrie – „I told you how to change the world ” „V-am spus cum să schimbați lumea”. Uite că și miturilor cele mai puternice le vine rîndul să fie zeflemisite. Ne despărțim de trecut rîzînd. Proletariatul, pe care Marx il vedea ca pe groparul bugheziei, nu a preluat puterea. Nu a instaurat pretutindeni (de fapt nicăieri) printr-o revoluție „dictatura proletariatului”. Marx s-a înșelat copios. Mai mult decît atît, între timp proletariatul s-a grăbit să dispară. Nu mai există ca atare. Marile platforme industriale nu
mai există. Burghezia, căreia Marx ii prezicea că va fi dusă la groapa de gunoi a istoriei, este binemersi, activă, își vede de treaba ei, prosperă.
În 1849 cind scria „Manifestul Partidului Comunist” lumea se vedea altfel, se părea că odiosul capitalist va pieri. Ironia face că Marx a trăit, odată instalat la Londra, cea mai mare parte a vieții lui, ca un burghez, ins din clasă mijlocie, preocupat de educația fetelor lui pe care spera să le mărite bine. Firește, nu cu un proletar din fabrica amicului lui Engels, care îi plătea datoriile. Ba a și pretins că este tatăl copilului lui Marx făcut cu servitoarea din casă.
Fără un proletariat mistic la indemînă ca să îl invoce, stînga are mari probleme de a se redefini și reinventa – asta pentru că nu mai stă pe nimic. Un secol a vîndut un viitor ipotetic, al celor mulți care vor trăi într-o lume a egalității. Iluziile s-au dus toate odată cu prăbușirea zidului de la Berlin.
Demonstratiile de ieri sub lozinca „Proletari din toate țările uniți-va!” au fost derizorii în raport cu mitingurile uriașe de altă dată care umpleau piețele si bulevardele orașelor din toată lumea. Nu își mai face nimeni vise deșarte. Care proletariat!? El nu mai există, a dispărut odată cu industriile. Stînga, sindicatele, partidele socialiste si social-democrate sunt într-o mare criză. Nu cred că își vor mai reveni. Le lipsește baza socială și le împovărează eșecul. Vor continua să existe numai ca facțiuni, secte, grupuscule. Cît despre bolșevism, anul 1989 a arătat dimensiunea catastrofei istorice pe care a produs-o.
Profetul Marx este azi gol și sărac. Caută prin gunoaiele istoriei la 200 de ani de la nașterea sa (n. 5 mai 1818).
http://www.stelian-tanase.ro/dupa-marx-la-londra/
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUITI
Copyright www.stelian-tanase.ro