„Vremuri frumoase și romantice cu femei frumoase și distinse și domni galanți cu lavalieră și baston și obiceiuri de neconceput in această epoca elucubrantă a îmbrâncelii și miștoului…Unde au dispărut domnii care coborau primii din mașină să dea mâna doamnelor imblănite și parfumate. Dar doamnele sofisticate, cu ciorapi de mătase și țigaret lung, care nu-si puneau niciodată mâinile în șold și nu ridicau vocea mai mult de octava șoaptelor de amor? Pălăria cu voaletă a bunicii și mănușile de dantelă, dar și șoșonii negri de lac ce si-i punea peste pantofii din tafta cu fir….Of, of…ou sont les neiges d’ antant? Ultima dată un domn mi-a dat mâna să cobor din tramvai în 2012… Se întâmpla la Iași…Cred că era o umbra din cartierul Copoului…” scrie doamna Lili Brătulescu pe marginea unui tango „Vrei să ne-intâlnim simbătă seara „interpretat de Jean Moscopol, postat ieri pe blog. Chiar, unde sunt acele doamne și acei domni? De ce nu întâlnim azi decît umbrele lor ?
